În această zi din anul 1498, în liniștita mănăstire Santo Tomás din Avila, a murit, la vârsta de 78 de ani, un călugăr dominican plăpând, epuizat de o viață dedicată lui Dumnezeu.

Nu a existat cineva care să fi meritat mai puțin o moarte liniștită; el a fost primul și cel mai crud „Mare Inchizitor” al Inchiziției spaniole, Tomás de Torquemada, al cărui nume înseamnă „turnul ars”.

În 1483, Papa Sixtus al IV-lea îl numise pe Torquemada în fruntea Inchiziției spaniole, însă nici măcar el nu prevăzuse zelul dement pe care acesta avea să-l dovedească în îndeplinirea sarcinii de curățire a Spaniei de eretici. Ținta predilectă a lui Torquemada a fost reprezentată de așa-numiții „marranos”, evreii care pretindeau că s-ar fi convertit la creștinism, dar care, în secret, respectau mai departe credința mozaică.

Folosindu-se de torturi de nedescris pentru a smulge mărturisiri și pedepsindu-i pe cei vinovați prin arderea pe rug, acest călugăr fanatic a utilizat o rețea de spioni pentru a-i descoperi pe toți suspecții și a străbătut țara însoțit de 50 de cavaleri înarmați și 200 de soldați pedeștri, pentru a-și impune voința.

Istoricii încă nu s-au pus de acord asupra numărului de „eretici” arși pe rug de Torquemada în numele lui Dumnezeu, însă un minimum sugerat este de 2 000, plus alți 25 000 condamnați mai puțin aspru.

Prin persecutarea evreilor, Torquemada a fost un adevărat precursor al nazismului, care avea să apară peste o jumătate de mileniu. Scopul său suprem era ca, nici mai mult, nici mai puțin, să obțină în Spania „sangre limpia” („sângele pur”) respectiv, sângele creștin.

I-a făcut pe evrei să renunțe la proprietăți, i-a obligat să poarte „sambenito”, o cămașă galbenă pe care erau cusute cruci, și i-a biciuit în public, în fața intrărilor bisericilor.

A emis chiar și o listă de indicii prin care un bun creștin putea să-i demaște pe evreii care își ascundeau originile, ca de exemplu: „Dacă sâmbăta vecinii tăi poartă haine curate, sunt evrei”.

După 10 ani de epurare a celor care își păstraseră credința, Torquemada și-a întețit eforturile pentru a-i convinge pe regele Ferdinand și pe regina Isabela să-i expulzeze pe toți evreii. Însă existau și evrei bogați care au oferit până la 30 000 de ducați pentru ca evreii să poată rămâne, iar regele și regina erau foarte ispitiți de ofertă.

La auzul ofertei, Torquemada s-a grăbit la palat și, ținând crucifixul în fața lui, a înfruntat perechea regală. „Iuda l-a vândut pe Iisus Hristos pe treizeci de arginți”, i-a admonestat el. „Voi l-ați vinde pentru 30 000. Poftim, luați-l și vindeți-l și eu îmi voi părăsi misiunea, iar voi veți da seamă lui Dumnezeu pentru înțelegerea făcută.” Pe urmă, s-a întors și a părăsit încăperea.

Deloc surprinzător, confruntați cu o asemenea sfântă intransigență, în data de 31 martie 1492, regele și regina au emis ordinul ca toți evreii să părăsească țara până la 1 iulie, altfel urmând să fie executați. Peste 160 000 de evrei au plecat.

Mulți s-au întrebat, de-a lungul secolelor, ce l-ar putea împinge pe un om ca Torquemada la asemenea extreme în persecuție și perseverență.

Unii cred că, la fel ca celebrul ofițer SS Reinhard Heydrich al lui Hitler, Torquemada se afla sub imboldul permanent al subconștientului său, știind că și el avea sângele pătat: bunica sa fusese evreică convertită.

Tot la 16 septembrie:

1387: Se naște în Castelul Monmouth din Țara Galilor Henry de Monmouth (Henric al V-lea al Angliei).

1701: Moare regele englez Iacob al II-lea, în exil la Saint-Germain, în Franța.

Geo Alupoae, critic de teatru.