Lucrarea obișnuită a naturii a fost înfăptuită, iar cel care a fost născut să moară și-a plătit tributul”, scria cândva Elisabeta a Angliei într-o scrisoare de condoleanțe. Acum, pe măsură ce umbrele timpului se abăteau asupră-i, venise rândul ei să-și plătească tributul, după 45 de ani petrecuți pe tron.

La începutul domniei sale, Elisabeta le spusese membrilor Parlamentului: „În ceea ce mă privește, nu văd nici un motiv măreț pentru care să-mi fie drag să trăiesc sau teamă să mor. Am trăit destul în lumea asta ca să știu cum e să fii supus și cum e să fii suveran”.

Dar, odată cu trecerea anilor, îndoielile au început să pună stăpânire pe ea. După spusele lui Sir Walter Raleigh, era „o doamnă surprinsă de timp”. Ultimii ei ani au fost sumbri. Vanitoasă din fire, purta o perucă roșcată ca să-și ascundă părul încărunțit și rărit, și a poruncit ca în palatul ei de la Richmond să nu existe nici o singură oglindă.

Prietenii și sfetnicii din tinerețe dispăruseră și ea își dădea seama că i se apropie sorocul. Se zvonea că stafia ei mohorâtă se plimba pe coridoarele palatului, prevestindu-i moartea. În luna martie a anului 1603, timp de patru zile, a refuzat să meargă la culcare, rămânând așezată pe pernele ei.

Într-una din zile, a refuzat să vorbească, stând cu degetul vârât în gură. Nu era senilă, doar își contempla viața și trecutul și ceea ce avea să vină. Nici în ultimele clipe nu și-a pierdut autoritatea și nici spiritul caustic. Astfel, când cel mai apropiat sfetnic al ei, Sir Robert Cecil, și-a permis să-i dea sfaturi, ea a replicat: „Trebuie! Este oare trebuie un cuvânt care să fie adresat celor de os domnesc? Om mărunt ce ești!”.

Pe 23 martie, Elisabeta a anunțat: „Nu doresc să mai trăiesc, ci vreau să mor”. În zorii zilei următoare, la ora 3, cea mai mare regină pe care Anglia (și, probabil, orice altă națiune) a avut-o vreodată a părăsit această lume, la căpătâiul ei stând arhiepiscopul de Canterbury, care se ruga pentru ea.

Legenda susține că inelul de suverană n-a putut să-i fie scos decât prin tăierea degetului, fapt ce simbolizează unirea ei cu țara pe care o condusese.

Elisabeta a trăit 69 de ani, șase luni și 17 zile.

Tot la 24 martie:

1401: Conducătorul mongol Tamerlan cel Mare cucerește Damascul.

1603: Coroanele Angliei și Scoției se unesc în momentul în care regele Iacob al VI-lea al Scoției urcă pe tronul Angliei.

 

Geo Alupoae, critic de teatru.

Moartea reginei Elisabeta (1603), 10.0 out of 10 based on 1 rating
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
Cultural
SAV-COM Suceava
A.I.T.I. Imobiliare Suceava
General Construct - Anunturi angajare
Aeroportul International Stefan cel Mare Suceava
REVINE Suceava
Hornar de Bucovina
Locuri de munca in Romania
ROMFOUR - Transport international de persoane colete - auto pe platforma
Loial Impex Suceava