La ora 6:30 în acea dimineață de duminică a anului 1801, în Gloucester Place, la Londra, murea un general britanic, din cauza hidropiziei și a gutei, la vârsta de 60 de ani. Înglodat în datorii și ieșit din favoruri, a fost înmormântat fără onoruri militare în cripta unei biserici din modestul cartier londonez Battersea.

Fusese cândva unul dintre cei mai buni comandanți pe câmpul de luptă, în ambele tabere ale Revoluției Americane, numele său fiind legat de bătălii celebre cum ar fi Québec, Valcour Island și Saratoga. În vremurile acelea, însă, fusese general american, nu britanic.

Numele său era Benedict Arnold. În 1780, Arnold a devenit trădător și a început să poarte o corespondență secretă cu comandantul șef inamic al orașului New York, Sir Henry Clinton. I-a propus să-i divulge pozițiile strategice ale americanilor de la West Point, în schimbul a 20.000 de lire sterline și al unei funcții în armata britanică.

Însă complotul a fost descoperit când maiorul John André, intermediarul dintre Sir Henry și Arnold, a fost prins deghizat în spatele liniilor americane, având asupra sa hârtii care îi dădeau în vileag trădarea.

André a fost spânzurat ca spion, iar Arnold a scăpat ca prin urechile acului, fugind în New York, oraș controlat de către britanici. Britanicii i-au plătit lui Arnold doar în jur de o treime din banii pe care îi promiseseră, dar l-au făcut, în schimb, general de brigadă. Pe parcursul războiului, a condus trupele britanice în operațiuni împotriva foștilor săi compatrioți, în Virginia și Connecticut. Apoi a urmat importanta victorie americană de la Yorktown.

Arnold contase pe continuarea operațiunilor militare de către britanici în America de Nord, care i-ar fi asigurat o carieră în armată, poate chiar în calitate de comandant al forțelor loialiste din America. Ca să-și susțină cauza, s-a dus în Anglia împreună cu familia, în 1782, dar, la scurt timp după sosirea lui, la Londra a venit la putere un guvern cu opinii antirăzboi, condus de partidul Whig.

Nu și-a putut găsi un loc nici în societatea engleză, în care ajunsese să simbolizeze un conflict devenit de-acum nepopular, nici în armata britanică, în care camarazii îi priveau motivațiile ca fiind mercantile și dezonorante. Mai mult de-atât, pierderea foarte popularului André era în continuare deplânsă. Arnold a fost obligat să petreacă cea mai mare parte a ultimilor săi douăzeci de ani de viață în străinătate, căutându-și norocul în Canada și în Indiile de Vest.

Spre deosebire de înmormântarea umilă a lui Arnold în Battersea, maiorul André s-a ales cu un monument în Westminster Abbey, a cărui inscripție îl declara „universal iubit și stimat de armata pe care a slujit-o”.

Tot la 14 iunie:

827: Arabii invadează pentru prima oară Sicilia.

1645: Oliver Cromwell înfrânge decisiv trupele regaliste în Bătălia de la Naseby, în cursul Războiului Civil.

 

Geo Alupoae, critic de teatru.

Moartea unui trădător, 10.0 out of 10 based on 1 rating
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
Cultural
SAV-COM Suceava
A.I.T.I. Imobiliare Suceava
General Construct - Anunturi angajare
Aeroportul International Stefan cel Mare Suceava
REVINE Suceava
Hornar de Bucovina
Locuri de munca in Romania
ROMFOUR - Transport international de persoane colete - auto pe platforma
Loial Impex Suceava