MOPAN Suceava

Văzând presa din alte ţări, am încercat de-a lungul unei luni de zile, cu modestie, să ne dăm cu părerea despre cel mai mare eveniment sportiv al anului, Cupa Mondială de fotbal din Brazilia. Sincer, recunoaştem că am avut ceva temeri înainte de acest turneu final, dar la sfârşit tot ce s-a întâmplat ne-a lăsat un gust şi o aromă de cafea braziliană în ritm de samba.
A fost un Campionat Mondial splendid, s-au marcat multe goluri şi cu excepţia câtorva meciuri anoste, s-a jucat fotbal. Cea de-a XX-a ediţie a Cupei Mondiale a evidenţiat progresul realizat de fotbal la nivel mondial, a consemnat faptul că nu există ţară mică sau superfavorită în jocul cu balonul rotund în acest moment şi a demonstrat încă o dată că pentru a învinge trebuie să combini cât poţi de bine tehnica individuală cu munca de echipă. Din faţa televizorului, cum ne-am cam obişnuit noi românii să fim în ultima vreme, totul pare simplu şi din fotoliu cu berea şi ţigara în mână totul pare simplu. În realitate, o pasă care pe micul ecran pare de 25 de centimetri în diagonală este pe gazon una de 30-40 de metri şi presupune efort constant şi antrenamente de multe zile şi o viziune pe teren care e destul de departe de tribune şi foarte la mare distanţă din gură şi de la căldurică.
Eliminarea prematură a campioanei mondiale din 2010, Spania, a fost un şoc, dar el era cumva de anticipat pentru că fotbalul evoluează în ritm foarte alert. Stilul de joc cu pase scurte a fost preluat şi îmbunătăţit pentru că pe lângă tehnică îţi trebuie forţă şi o pregătire fizică ireproşabilă. „Mititeilor” mijlocaşi iberici nu le-a mai ieşit „pasenţa” şi au fost scoşi pe „uşa din dos” de la Cupa Mondială. La fel s-a întâmplat şi cu Anglia, lipsită complet de imaginaţie şi Italia, echipă care s-a bazat prea mult pe geniul câtorva jucători ca Pirlo şi a avut rezerve mult sub nivelul titularilor. Acest lucru nu a fost singular şi a fost resimţit de mai multe selecţionate printre care şi Brazilia.
Pentru a mai atenua puţin din amărăciunea eşecului grupărilor europene trebuie de menţionat faptul că jucătorii care au compus naţionalele Spaniei, Angliei şi Italiei de exemplu, au fost extrem de obosiţi după sezoanele competiţionale extrem de lungi şi nu au avut timp suficient de refacere şi nu neapărat fizic, ci pentru a-şi stopa saturaţia de fotbal şi a regăsi bucuria jocului. Pentru fotbaliştii care evoluează pentru ţările europene banii nu mai sunt un stimulent cum sunt pentru naţionalele din Africa şi America Latină, iar patriotismul nu mai este aşa de important mai ales dacă ne gândim ce cosmopolite sunt unele selecţionate. Aici nu trebuie să trecem cu vederea un element esenţial al Mondialului din Brazilia şi anume diversitatea de naţii care compun anumite naţionale. Putem exemplifica cu formaţiile Franţei, Germaniei, Belgiei şi Elveţiei. Ultima reprezintă chiar un paradox foarte interesant, unii din jucătorii elveţieni fiind musulmani şi evoluează cu crucea pe piept. Să dăm Germaniei ce este al ei, dar să nu uităm totuşi faptul că în selecţionata lui Joachim Low joacă un ghanez, Jerome Boateng, un turc, Mesut Ozil, doi polonezi, Klose şi Podolski şi tunisianul Sami Khedira.
Revenind la partea de frumuseţe şi spectacol putem evidenţia jocul consistent făcut de Columbia, Chile, SUA, Algeria, Costa Rica şi chiar Australia. Cine ar fi crezut că micuţa Costa Rica va câştiga o grupă cu trei campioane mondiale Italia, Anglia şi Uruguay. Cât despre Australia, „cangurii” au reuşit să joace fotbal şi au pierdut cu graţie la acest turneu final.
Ajungând totuşi la marile forţe ale fotbalului mondial care pot alcătui lejer cel puţin câte două selecţionate competitive din jucătorii lor care evoluează pe toate meridianele, trebuie de spus faptul că Argentina şi mai ales Brazilia au dezamăgit. Fotbalişti care au prin definiţie în sânge un artificiu tehnic şi o execuţie surprinzătoare nu s-au descurcat şi nu au oferit spectacolul pe care fierbintele public brazilian, şi nu numai el, îl aştepta. Poate putem părea subiectivi, dar această naţională a Braziliei a „stricat” chiar la ea acasă un palmares grozav şi a devenit un fel de „oaia neagră” a istoriei „selecao”. Înfrângerile cu 1-7 din semifinala cu Germania şi apoi 0-3 în final „mică” împotriva Olandei au arătat nu neapărat grave lacune în sistemul defensiv, ci faptul că atacul a fost „subţirel”. Un tip deştept spunea că cea mai bună apărare este atacul şi acest lucru s-a confirmat. Pe vremuri existau jucători brazilieni precum Pele, Garincha, Didi, Vava, Zagallo, Rivelinho, Amarildo, sau Zico, Falcao, Socrates, Eder sau Dunga, Bebeto, Ronaldo sau Ronaldinho, Rivaldo, Roberto Carlos, fotbalişti care ştiau cum se ajunge la gol, lucru pe care Paulinho, Fred sau Fernandinho nu l-au deprins foarte bine. Echipele care joacă fotbal în prezent au prins şi ele „şpilul” şi fac un pressing ucigător pentru că este mult mai economic să recuperezi minge în terenul adversarului, dar pentru acest lucru trebuie pregătire fizică bună şi inspiraţie.
Neymar a fost o pierdere a brazilienilor în disputele din fazele decisive, dar revenim la faza în care am spus că nu este posibil ca o naţională să depindă atât de mult de un singur jucător. Ajungem în acest moment la Argentina şi finala ei cu Germania. În faza grupelor Messi a fost esenţial pentru selecţionata „blanco-celeste”, însă a „lipsit” geniul său în partidele de „care pe care”.
După un 7-1 administrat Braziliei, Germania ar fi pus în gardă orice selecţioner, la fel ca şi Sabella ar fi fost avertizat. Fost jucător, nu de top, antrenorul argentinian a imaginat o tactică bună în care a aşteptat „maşinăria” germană să se „gripeze” şi el să răspundă pe contraatac. Planul său funcţionat, dar Higuain şi Palacio au ratat şanse de gol cu care nu te mai întâlneşti. De partea cealaltă, germanii au avut jucători de rezervă de excepţie care au arătat ce pot exact când trebuia. Diferenţa a fost făcută de o „sclipire” a lui Goetze, dar în spatele acestei execuţii a stat puţină sudoare a lui Schurrle şi o picătură de sânge de pe faţa lui Schweinsteiger. Apropo de acest FOTBALIST, la duşuri nu cred că exista o bucăţică a corpului său care să nu aibă urma contactelor dure cu adversarii săi, dar el a mers mai departe.
Cupa Mondială din Brazilia 2014 a fost una deosebită, mult peste cea din 2010 din Africa de Sud, una care a arătat că pe lângă organizare şi tactică, ea reprezintă bucuria jocului, muncă şi inspiraţie de moment.
Să vedem cum se va trece peste patru ani de la samba la cazacioc!

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
Sport
SAV-COM Suceava
MOPAN Suceava
FACOS Suceava
Edofier Fier Forjat
E.ON - Luna aceasta, factura electronica iti poate aduce premii in fiecare zi
Jidvei - vinuri albe romanesti de calitate
Jidvei - vinuri albe romanesti de calitate
A.I.T.I. Imobiliare Suceava
General Construct - Anunturi angajare
Aeroportul International Stefan cel Mare Suceava
REVINE Suceava
Hornar de Bucovina
Locuri de munca in Romania
ROMFOUR - Transport international de persoane colete - auto pe platforma
Loial Impex Suceava