Prins și omorât ca un șobolan. Aceasta este soarta pe care a avut-o Benito Mussolini în după-amiaza de 28 aprilie 1945, nu departe de lacul Como.

A fost aruncat dintr-un automobil de partizanii comuniști și împușcat pe marginea drumului. Ironic este faptul că omul care a adus prăbușirea Italiei, prin alianța cu puterile Axei în al Doilea Război Mondial, a murit pe o stradă care se numea Via XXIV Maggio (Strada 24 Mai) în onoarea datei de 24 mai 1915, când Italia se alăturase Aliaților în Primul Război Mondial.

Împușcată alături de el se afla amanta sa, Claretta Petacci. În apropiere, de asemenea executați, zăceau și 15 membri ai guvernului său fascist, care împreună cu Ducele lor se aflau în drum spre Elveția, fugind din calea Aliaților și a rezistenței antifasciste.

Când opriseră coloana, cu o zi înainte, partizanii îl descoperiseră pe Mussolini deghizat, purtând o manta și cu o caschetă a forțelor Luftwaffe. După execuție, cadavrele au fost transportate cu un camion la Milano.

Aici, în Piazzale Loreto, locul masacrării de către naziști a unor luptători din Rezistență cu un an înainte, cadavrele au fost spânzurate de picioare la o stație de carburanți și au fost expuse a doua zi bătăii de joc a mulțimii.

Cineva i-a legat Clarettei fusta în jurul gleznelor, din decență. A fost un sfârșit terifiant, pe măsura unui om pe care A.J.P. Taylor îl descria ca fiind „înfumurat, un fanfaron lipsit și de idei și de idealuri”.

Tatăl lui Mussolini îl botezase Benito după numele revoluționarului mexican Benito Juárez, cu care bătrânul Mussolini împărtășea antipatia față de stăpânirea Habsburgilor.

Benito Mussolini a electrizat Italia și întreaga lume în 1922, cu marșul asupra Romei, un eveniment propagandistic care la făcut pe timidul rege Victor Emmanuel al III-lea să fie de-acord să-l facă prim-ministru.

Mussolini a fost dictatorul fascist al Italiei pe parcursul următorilor 21 de ani, la un moment dat deținând concomitent postul de prim-ministru, ministru al Afacerilor Externe, ministru de Război, ministru al Marinei, ministru al Aviației și ministru de Interne. Și-a cucerit compatrioții cu visul unui imperiu în Ethiopia și Albania.

În politica externă îi mai stăteau la dispoziție și alte opțiuni, însă el a ales fatala alianță cu Hitler. Realitățile războiului au dus la căderea lui și a Italiei.

Pe 25 iulie 1943, când Sicilia a fost cucerită de Aliați, majoritatea Marelui Consiliu Fascist, în care era și ginerele său, Galeazza Ciano, în calitate de ministru de Externe, a votat pentru a-i lua lui Mussolini comanda supremă a armatei. Regele, hotărât de-acum să-și salveze țara, cerând încheierea păcii cu Aliații, l-a demis pe Mussolini din funcția de prim-ministru și a ordonat să fie transportat din Roma în domiciliu forțat, pe Insula Ponza.

Aici, Mussolini a făcut obiectul unei îndrăznețe operațiuni de salvare a parașutiștilor din SS, care au acționat la ordinele directe ale lui Hitler. Mai întâi a fost transportat în siguranță în Germania, de unde știrea salvării sale a fost transmisă întregii lumi.

Pe urmă, Hitler l-a trimis înapoi în Italia, în orașul Salvo de pe lacul Garda, unde a fost declarat liderul unui regim-marionetă sub protecție germană, destinat să păstreze controlul fasciștilor asupra nordului Italiei. Însă, în primăvara anului 1945, în condițiile în care înfrângerea devenea inevitabilă, Mussolini și adepții lui au început să-și facă bagajele.

Oricum ar fi stat lucrurile, Ducele a fost un om devotat familiei: un istoric italian a calculat că, în anul 1943, peste 300 de rude ale lui Mussolini sau ale soției sale, Rachele, beneficiau de facilități pe spezele guvernului.

Însă nici măcar legăturile de familie nu l-au putut salva pe ginerele său pe care l-a trimis, împreună cu alte persoane cu care împărtășea aceeași vină, în fața plutonului de execuție, în ianuarie 1944, pentru „actul de trădare” comis prin votul din anul anterior.

Ducele a murit cu numai două zile înaintea tovarășului său de crime, Adolf Hitler, care, însoțit în moarte tot de amantă (cu care se căsătorise, de fapt, cu câteva zile în urmă), s-a sinucis în Berlin, în ziua de 30 aprilie.

Tot la 28 aprilie:

1758: Se naște cel de-al cincilea președinte al SUA, James Monroe, a cărui doctrină a constat în avertizarea țărilor europene să nu se amestece în treburile emisferei occidentale.

1789: Fletcher Christian se revoltă, la bordul vasului Bounty, ducând la părăsirea căpitanului Bligh în largul mării, într-o barcă de salvare.

Geo Alupoae, critic de teatru.