Când vedem un francez care are o cocardă roșie sau o panglică roșie subțire la rever, știm că guvernul său i-a recunoscut o faptă remarcabilă. Știm că a fost recompensat cu Légion d’Honneur sau Legiunea de Onoare.

În timpul Revoluției Franceze au fost abolite toate ordinele și decorațiile regimului monarhic, astfel încât, la 19 mai 1802 (28 floreal, anul X, potrivit calendarului revoluționar), Primul Consul Napoleon Bonaparte a propus crearea Legiunii de Onoare, insistând asupra faptului că, spre deosebire de majoritatea medaliilor, aceasta trebuie să fie accesibilă oricui, soldați și civili deopotrivă, fără deosebire de origine sau de religie.

A doua zi a fost votată legea care instituia noul ordin. În perioada napoleoniană, aproximativ 48.000 de bărbați au fost decorați, dintre care 1.200 erau civili. Chiar și după căderea lui Napoleon, Legiunea de Onoare a fost păstrată de regii și de republicile care au urmat, dar cu o adevărată inflație a celor decorați.

Cu puțin înaintea celui de-al Doilea Război Mondial existau 320.000 de persoane decorate. În cele din urmă, în 1962, guvernul francez a stabilit limita la 125.000.

Reprezentând o mărturie a considerației de care se bucură această recompensă, membrul cu rangul cel mai înalt al Legiunii este președintele Franței. Aproximativ două treimi dintre cei care au fost recompensați cu Legiunea de Onoare provin din armată, restul fiind civili.

Pentru obținerea acestei distincții, civilii trebuie să aibă timp de cel puțin 20 de ani realizări deosebite, în vreme ce militarii trebuie să fi făcut dovada unor fapte de vitejie ieșite din comun.

Pe parcursul primei sute de ani de existență a ordinului, practic nici o femeie nu a primit Legiunea de Onoare (mai puțin de 1%, în 1912), însă acum femeile reprezintă aproximativ o cincime dintre persoanele decorate.

Astăzi, la aproape 200 de ani de când Napoleon a venit cu această idee, Legiunea de Onoare rămâne cel mai înalt ordin al Franței, atât militar, cât și civil.

Tot la 20 mai:

1444: Se naște pictorul italian Sandro Botticelli.

1506: Moare, la Valladolid, Cristofor Columb.

1688: Se naște scriitorul englez Alexander Pope.

1799: Se naște la Tours romancierul Honoré de Balzac.

1902: SUA pun capăt ocupației Cubei, care devine un stat suveran și independent.

Geo Alupoae, critic de teatru.