La 22 decembrie 1793, căpitanul de artilerie Napoleon Bonaparte (cunoscut mai târziu ca Napoleon I și inițial ca Napoleone di Buonaparte) a fost promovat la gradul de general de brigadă, la frageda vârstă de 24 de ani, ca recompensă pentru eroicele sale realizări, în cursul victoriosului asediu al Toulonului realizat de Franța revoluționară.

La sfârșitul lunii august, contrarevoluționarii regaliști francezi primiseră cu brațele deschise o flotă anglo-spaniolă, sub comanda amiralului Hood, în importanta bază navală franceză de la Toulon, situată ceva mai jos, pe coasta mediteraneeană, față de Marsilia. Aici, englezii cu capturat peste 70 de corăbii, inclusiv 30 de corăbii de linie, peste jumătate din flota franceză.

Din motive ținând atât de prestigiul politic, cât și de necesități militare, guvernul revoluționar de la Paris a decis să recucerească baza și a ordonat asediul. Asediul a început în data de 28 august. După mai multe luni de canonade, soldații francezi au reușit să cucerească forturile care străjuiau portul.

Pe urmă, în după-amiaza zilei de 18 decembrie, Bonaparte, încă un necunoscut căpitan de artilerie francez, a concentrat focul distrugător executat din forturi direct asupra corăbiilor engleze ancorate în port. Obligați să evacueze, englezii au incendiat în grabă peste jumătate din flota franceză, în timp ce părăseau portul. Seara, revoluționarii au ocupat orașul și au împușcat câteva sute de regaliști care nu plecaseră cu englezii.

Ca urmare a folosirii eficiente a artileriei, Bonaparte a devenit erou și a sărit o jumătate de duzină de grade militare, devenind direct general de brigadă. Cu o încredere fără egal, scria Comitetului pentru siguranța publică de la Paris: „Artileria este cea care ocupă poziții; infanteria nu poate decât să ajute”. Însă, oricât de remarcabilă ar fi fost, ridicarea sa în grad a fost mai puțin spectaculoasă în 1793 decât ar fi fost în zilele noastre, dat fiind că Bonaparte era un soldat bine pregătit și profesionist.

În cursul aceluiași asediu al Toulonului, trupele franceze au fost comandate succesiv de trei generali, care anterior Revoluției fuseseră, respectiv, pictor, plantator de zahăr și dentist.

Napoleon și-a petrecut ultimii șase ani ai vieții sub supraveghere britanică pe insula Sfânta Elena. O autopsie a concluzionat că a murit de cancer la stomac, deși Sten Forshufvud și alți oameni de știință au continuat să susțină că a fost otrăvit cu arsenic.

Conflictul cu restul Europei a condus la o perioadă de război total de-a lungul continentului, iar campaniile sale sunt studiate la academii militare din întreaga lume. Deși considerat un tiran de către oponenții săi, el a rămas în istorie și datorită creării Codului Napoleonian, care a pus fundațiile legislației administrative și judiciare în majoritatea țărilor Europei de Vest.

Tot la 22 decembrie:

1858: Se naște la Lucca compozitorul italian de operă Giacomo Puccini.

1885: Samuraiul Itō Hirobumi a devenit primul prim-ministru al Japoniei.

1894: Ofițerul francez Alfred Dreyfus este condamnat pentru spionaj și trimis pe Insula Diavolului.

1895: Fizicianul german Wilhelm Röntgen face prima radiografie.

1989: La 22 decembrie 1989, zeci de mii de bucureşteni au ieşit în stradă şi l-au forţat pe Nicolae Ceauşescu să fugă cu un elicopter.

1989: A murit Samuel Beckett, dramaturg irlandez, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în anul 1969.

Geo Alupoae, critic de teatru și impresar artistic la Teatrul Municipal „Matei Vișniec” Suceava