În această zi a anului 1214, în orașul Poissy, la aproximativ 24 de kilometri vest de Paris, se năștea un băiat. Tatăl său era prinț și avea să devină într-o zi Ludovic al VIII-lea al Franței. Mama sa era o redutabilă prințesă spaniolă, pe nume Blanche de Castilia.

Băiatul a fost botezat tot Ludovic și urma să devină și el rege al Franței.

Ludovic al IX-lea avea să fie unul dintre puținii monarhi din istorie a cărui măreție – universal recunoscută de către contemporanii săi – se va baza exclusiv pe caracterul său.

Va deveni idealul măreț al Evului Mediu, credincios, generos și drept, cu o forță morală mai mare decât a Papei.

Atât de mare era reputația sa de om drept, încât adeseori i s-a cerut să judece disputele dintre țări. Contribuția cea mai importantă a lui Ludovic la zestrea civilizației este minunata Sainte-Chapelle din Paris, pe care a construit-o între 1243 și 1248.

Vitraliile minunate acoperă majoritatea celor trei laturi ale capelei, cu peste 1.100 de scene pe cele 15 ferestre.

Tânărul Ludovic avea să domnească timp de 44 de ani, sub numele de Ludovic al IX-lea, și, după ce a murit de ciumă, în timpul unei cruciade, a fost canonizat.

Tot la 25 aprilie:

1599: Se naște în Huntingdon dictatorul englez Oliver Cromwell.

1895: Joseph Conrad publică primul său roman, „Almayer’s Folly” („Nebunia lui Almayer”).

1945: Trupele americane și ruse fac joncțiunea pe fluviul Elba, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Geo Alupoae, critic de teatru.