Comuna suceveană Boroaia găzduiește o biserică veche de lemn de o frumusețe aparte care este inclusă în lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015. Este vorba de biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului”,  lăcaș de cult ortodox construit în anul 1808. Edificiul religios se află localizat în cimitirul satului și are două hramuri: Adormirea Maicii Domnului, sărbătorit la data de 15 august, și Sfinții Apostoli Petru și Pavel, sărbătorit la data de 29 iunie.

Altarul bisericii a fost pictat în 1808 de Chiril Zugravul, în tehnică tempera

Prima biserică din lemn a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea de către nemțeni, adică de gospodarii de pe moșia Mănăstirii Neamț. Aceasta a devenit cu timpul neîncăpătoare, iar preotul Petru a început construirea unei noi biserici de lemn, fiind ajutat și de locuitorii satului. Construirea noului lăcaș de cult, cu hramul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, a fost finalizată în anul 1808, biserica fiind sfințită la 15 august 1808 (de ziua hramului). Pe spatele pomelnicului de lemn al bisericii se află pictată următoarea inscripție: „Pomelnicul preotului Ioan și al tatălui său preotul Petru care au fost întâi ctitor și singur stoler la facerea bisericii din Boroaia, durată din nou la anul 1808 august în 15, care atunci s-au și sfințit”. Din această inscripție, istoricul de artă Nicolae Stoicescu a dedus că preoții Petru și Ioan ar fi ctitorii bisericii în timp ce Gh. Bratiloveanu și Mihai Spânu au susținut că preotul Petru ar fi singurul ctitor. Altarul bisericii a fost pictat în 1808 de Chiril Zugravul, în tehnica tempera, chiar pe bârnele de lemn. Pe peretele despărțitor dintre naos și pronaos se află o icoană a Maicii Domnului, pe care s-a descifrat următoarea inscripție: „Această sfântă icoană s-a pictat de mine pictorul Chiril spre pomenirea veșnică, la anul 1807”.

 Schimbări majore: Acoperișul din draniță înlocuit cu unul din tablă iar scândurile albastre care placau pereții din bârne la exterior înlocuite cu scânduri de culoarea lemnului

Lăcașul de cult a suferit mai multe lucrări de reparații în decursul timpului. O primă reparație s-a efectuat în anul 1864. Cu timpul, starea bisericii a început să se deterioreze, după cum remarca cineva în anul 1909. Biserica a suferit o reparație radicală în anul 1925, când i s-a refăcut acoperișul din draniță. În anul 1927 a fost vopsită în interior, păstrându-se intactă pictura altarului. Biserica a fost reparată în anul 1957 de către Comisia Monumentelor Istorice. Cu acel prilej, pereții din bârne ai bisericii au fost placați cu scânduri vopsite cu albastru. Recent biserica și-a schimbat înfățișarea. Acoperișul din draniță a fost înlocuit cu unul din tablă iar scândurile albastre care placau pereții din bârne la exterior au fost înlocuite cu scânduri de culoarea lemnului.  În clopotniță se află patru clopote, unul dintre ele având inscripționat pe el anul 1806.

Biserica deține o evanghelie scrisă cu caractere chirilice și editată de Tipografia Mănăstirii Neamțului în anul 1329

Biserica are în patrimoniul său patru evanghelii, trei icoane de valoare artistică, precum și două epitafuri mai vechi fără an și fără numele donatorului sau al pictorului.  Biserica nu are elemente sculpturale de valoare exceptionala. Atât catapeteasma cât si mobilierul poseda elementele obisnuite, ale tuturor bisericilor, a caror zidire a fost efectuata în epoca de decadenta a arhitecturii românesti. În altar se mai găsesc patru evanghelii. Una legată în pluș, având aplicate la colțuri plăci de argint, reprezentând pe cei patru evangheliști. Ea a fost donată în 1938 de locuitorul Gheorghe Roman. A doua evanghelie legată tot în pluș cu imitație de email, a fost donata în 1985 de Vasile Cotovaru. A treia evanghelie este legata din piele. A patra evanghelie si cea mai importanta este scrisă cu caractere chirilice și editată de Tipografia Mănăstirii Neamțului în anul 1329.

Sursă text si foto cu biserica albastră: wikipedia.org

La final foto cu biserica când avea acoperiș din draniță și scânduri vopsite cu albastru în exterior.