Omul care a scris această maximă plină de înțelepciune a murit în zorii zilei de 17 martie 1680, fiind de multă vreme cu sănătatea șubrezită în urma unor răni de război.

Se numea François, duce de La Rochefoucauld, și s-a stins din viață la 66 de ani.

În zilele noastre, La Rochefoucauld este cunoscut aproape exclusiv pentru epigramele sale tranșante, dar acestea au fost publicate abia după ce trecuse de 50 de ani. Când era mai tânăr, a slujit ca soldat vreme de șase ani, luptând împotriva spaniolilor. În această perioadă, a fost rănit de trei ori, suferind răni grave la gât și la față.

Înclinația spre conflict a lui La Rochefoucauld s-a reflectat și în viața civilă, când, în mod nechibzuit, s-a alăturat Frondei, o revoltă a aristocraților francezi împotriva puterii crescânde a regalității. A fost odată închis de Richelieu la Bastilia, chiar dacă doar pentru șase zile, și a ajuns să-l urască din răsputeri pe succesorul cardinalului, Mazarin.

De asemenea, a fost mai tot timpul implicat într-o serie de procese împotriva altor aristocrați, din motive cât se poate de banale. La 53 de ani, La Rochefoucauld s-a supus puterii neîngrădite a monarhiei lui Ludovic al XIV-lea și s-a stabilit la Paris. Acolo s-a angrenat în noul joc la modă în saloanele capitalei, compunerea de epigrame având ca temă manierele și moravurile vremii, unde ironicul La Rochefoucauld se simțea în elementul său.

„Nu suntem niciodată atât de nefericiți pe cât credem, nici atât de fericiți precum sperăm”, scria el. Cu aciditate, arăta că „suntem cu toții îndeajuns de puternici ca să suportăm nefericirile altora”. Admirator desăvârșit al sexului frumos, a rezervat iubirii unele dintre cele mai ascuțite înțepături.

„Dacă judecăm dragostea după majoritatea efectelor pe care le are”, scria el, „seamănă mai mult cu ura decât cu prietenia”. El observa că „gelozia se naște întotdeauna odată cu dragostea, dar nu întotdeauna moare odată cu aceasta” și că „e mai dificil să fii fidel amantei când ești fericit decât atunci când ești tratat rău”.

Tot el a conceput și una dintre cele mai cunoscute cugetări despre seducție: „Dacă rezistăm propriilor pasiuni, nu e pentru că am fi noi puternici, ci pentru că pasiunile sunt slabe”.

În 1665, La Rochefoucauld a publicat prima ediție a Maximelor sale, una dintre epigrame reflectând chiar o imagine cinică asupra propriei persoane: „Când vanitatea nu ne face să vorbim, nu prea avem multe de spus”. Până la moartea lui, survenită 15 ani mai târziu, au mai apărut cinci ediții.

Tot la 17 martie:

180 d.Hr.: Împăratul roman Marcus Aurelius moare de ciumă.

389 d.Hr.: Se naște Sfântul Patrick, protectorul Irlandei.

1861: Este proclamat Regatul Italiei, iar Victor Emmanuel devine primul său rege.

Geo Alupoae, critic de teatru