Pe parcursul celor două secole, am ajuns să ne imaginăm Bastilia ca pe o fortăreață tenebroasă, cenușie, din piatră rece, în care nevinovații îmbătrâneau și mureau, înlănțuiți de ziduri, în celulele insalubre, din ordinul regilor Franței, reacționari și plini de dispreț față de propriul popor.

Iar când ne gândim la 14 iulie 1789 – Ziua căderii Bastiliei – ne imaginăm eroismul poporului împilat care a înfrânt gărzile puternic înarmate ale regelui, pentru a elibera sutele de prizonieri nevinovați închiși aici.

„Adevărata” Bastilie din Paris a fost într-adevăr o masivă fortăreață medievală.

Destinația inițială era cea de apărare a porții Saint-Antoine. A fost construită în timpul domniei lui Carol al V-lea cel Înțelept, între 1370 și 1383, de Hugues Aubriot, după modelul curent în epocă, cu patru turnuri. Ulterior i s-au mai adăugat alte patru turnuri. Avea lungime de 66 m, lățimea de 34 m și înălțimea de 24 m, la nivelul turnurilor. Era înconjurată de un șanț adânc de 8 m. Cele 8 turnuri purtau nume distincte, și anume: tours de Coin, de la Chapelle, du Trésor, de la Comté, de la Bertaudière, de la Basinière, du Puits și de la Liberté.

Întrucât utilitatea militară s-a dovedit insuficientă, a fost construit alt fort pentru apărarea Parisului, iar Bastilia a fost utilizată inițial pentru păstrarea tezaurului, apoi ca loc de primire pentru Francisc I, pentru ca apoi, cardinalul Richelieu să-l transforme în închisoare de stat pentru opozanții regimului, devenind un simbol al monarhiei absolutiste, al opresării existente în Franța sfârșitului de secol XVIII.

În vara anului 1789, avea un personal format din 114 gărzi sub comanda lui Bernard de Launay.

În ziua de marți, 14 iulie 1789, o mulțime formată din circa 800 de revoluționari parizieni au decis să ia cu asalt Bastilia, simbolul opresiunii regale. Adunându-se în fața zidurilor, au atacat cu muschetele și tunurile capturate anterior de la Invalides, în cursul aceleiași zile.

Însă a devenit evident curând că apărătorii ar fi putut să reziste la infinit; din rândurile mulțimii, vreo 100 de oameni au fost uciși. Cu toate că nu se afla într-un pericol imediat, de Launay a vrut să evite continuarea vărsării de sânge și s-a oferit să deschidă porțile, dacă soldații lui erau cruțați. Atacatorii i-au dat asigurări în acest sens și a fost coborât podul basculant. Imediat, răsculații au dat buzna și au masacrat garnizoana, inclusiv pe comandantul ei.

Prin urmare, viclenia și nu forța armelor a dus la cucerirea Bastiliei.

Înăuntru nu erau decât 7 (șapte) prizonieri.

Începutul Revoluției Franceze este, în general, asociat cu ziua căderii Bastiliei, însă aveau să treacă încă trei ani până la abolirea monarhiei. Și chiar și atunci a mai fost nevoie de 88 de ani pentru ca Ziua Bastiliei să fie declarată zi națională a Franței.

Tot la 14 iulie:

1835: Se naște pictorul american James Abbott McNeil Whistler.

1881: Șeriful Pat Garrett îl omoară pe banditul american Billy the Kid.

1933: Germania adoptă Legea pentru protecția sănătății ereditare, începutul programului nazist de eutanasiere.

Geo Alupoae, critic de teatru.