Puține bătălii pot fi considerate puncte de cotitură ale istoriei, dar cea desfășurată în ziua de 27 octombrie 312, la Podul Milvian, de lângă Roma, este una dintre ele.

La începutul secolului al IV-lea, mai mulți rivali concurau (și se luptau) pentru controlul Imperiului Roman. Doi dintre cei mai puternici erau Constantin, care stăpânea peste Galia, Anglia și părți din Germania, și Maxentius, care era conducătorul Italiei, al Spaniei și al Africii.

În anul 310, Constantin a preluat controlul asupra Spaniei și era hotărât să cucerească și restul teritoriilor lui Maxentius (faptul că erau cumnați nu conta). În după-amiaza zilei de 26 octombrie, cu o zi înaintea bătăliei, Constantin a văzut o cruce în flăcări, mai strălucitoare decât soarele, ridicându-se pe cer. Avea inscripționate cuvintele „In hoc signo vinces” („Prin acest semn vei învinge”).

Înțelegând că este un semn de la Dumnezeu, Constantin a poruncit ca acea cruce să fie țesută pe stindardul imperial și pusă pe coifurile și scuturile soldaților săi. Ziua următoare, cei doi împărați s-au întâlnit la Podul Milvian, unde trupele lui Constantin au obținut o victorie zdrobitoare.

Maxentius s-a înecat în Tibru, în momentul în care s-a prăbușit podul pe care se retrăgea de pe câmpul de luptă. Constantin a fost atât de convins că primise ajutor divin, încât, ajuns la Roma, a ridicat un arc de triumf care lega succesul său de inspirația divină.

Primul rezultat al bătăliei de la Podul Milvian a fost reunificarea Imperiului Roman sub un singur conducător (a mai trebuit învins un alt conducător local, Licinius, lucru care s-a întâmplat în 324). Dar o consecință pe termen lung a fost că împăratul Constantin și-a confirmat angajamentul față de creștinism. În anul următor bătăliei, el și Licinius au publicat Edictul de la Milano, prin care creștinismul era tolerat în tot imperiul.

Cât a mai durat domnia sa, Constantin a încercat în mod continuu și activ să-și creștineze supușii. Multe legi susțineau creștinismul în timp ce pedepseau (de obicei, blând) practicile păgâne. A abolit crucificarea ca metodă de execuție, datorită semnificației simbolului, și a impus respectarea zilei de duminică.

Constantin mergea și la război cu un altar portabil, iar soldații săi trebuia să spună o rugăciune creștină specială, scrisă chiar de împărat. În 326, mama sa, Elena, adeptă convinsă a creștinismului, a mers la Ierusalim, unde a descoperit Sfântul Mormânt. Constantin a poruncit construirea unei bazilici pe acel loc.

Lumea occidentală a fost convertită la creștinism atât de rapid și complet în mare parte datorită eforturilor împăratului Constantin.

Cu toate acestea, împăratul a fost botezat creștin numai cu câteva zile înainte de moartea sa.

Tot la 27 octombrie:

1466: Se naște la Rotterdam umanistul olandez Erasmus.

1728: Se naște exploratorul englez James Cook.

1782: Se naște la Geneva compozitorul și violonistul Nicollò Paganini.

1858: Se naște președintele american Theodore Roosevelt.

Geo Alupoae, critic de teatru.