Muzeul Bucovinei

Motto: „Cheia este cititul, mai ales acum când nimeni nu mai citește. Dar lucrurile sunt totuși mai complicate și cercul e mai vicios: ca să poți citi activ și să asimilezi, trebuie să fii sensibil, dar ca să fii sensibil, trebuie să citești”(MIRCEA CĂRTĂRESCU)

       Spunem asta fiecare dintre noi, în calitate de cadre didactice, aproape zilnic, elevilor noștri. Lectura e calea spre cunoaștere și autocunoaștere, și ea e indispensabilă celor care își doresc mai mult de la viață decât o diplomă, fie ea de bacalaureat, universitară sau postuniversitară. A fi intelectual, acesta e dezideratul pe care vrem să-l insuflăm elevilor noștri și nu doar o hârtie oficială poate statua această calitate, ci mai ales lecturile, cultura generală, felul de a te raporta la teme fundamentele ale existenței umane, cultivarea dimensiunii ontice a ființei. Ființare și nu supraviețuire. De câte însă reușim noi înșine, cadre didactice, presupuse modele pentru tânăra generație, să mai găsim răgazul pentru lectură, nu cea școlară, impusă de programe, nu cea de specialitate, necesară mai ales pentru susținerea atâtor și atâtor inspecții, examene, grade didactice? A ajuns lectura o pierdere de vreme, cartea un lux? Dar creația? Cunoașterea e atât de simplu rezolvată în zilele noastre de motorul de căutare GOOGLE, informația ne e atât de la îndemână, soluții pentru orice problemă, de la cum să slăbești eficient la cum să combați încălzirea globală, ne sunt oferite instant și gratis, încât a gândi a devenit inutil, a citi o carte, o revistă, un jurnal e anacronic și demodat, a scrie e ridicol, iar  a fi original e absurd de-a dreptul. Dar e ceva în ecuația vieții noastre, fie că suntem profesori, fie elevi,  ce rămâne nerezolvat, e o parte din noi ,incomensurabilă ce e drept, sufletul, ce rămâne gol, e o nevoie, plasată undeva spre vârful piramidei necesităților a lui Maslow, nevoia de spiritualitate, care rămâne  mereu nesatisfăcută. Din păcate, între orele de curs, teste, simulări, inspecții, examene, între nevoia de a fi aproape de elevii noștri, de părinții lor, dar și de a avea o viață personală cât mai împlinită, uităm uneori ceea ce e de fapt esențial: pentru a fi cineva trebuie mai întâi să fii tu însuți, iar pentru asta trebuie să-ți cultivi ființa interioară.

Educație se mai face în școală, profesori adevărați mai sunt, elevi interesați mai avem și, din fericire, școala suceveană încă se poate mândri cu rezultate notabile la examenele naționale și la concursurile școlare. Există mai ales, mai mult decât altă dată, o colaborare fericită între polii care controlează dinamica vieții școlare a județului nostru: mișcarea sindicală și patronatul, reprezentat de conducerea ISJ Suceava. Se pare că stelele s-au aliniat în sfârșit, favorizând o inițiativă care a avut nevoie de o gestație îndelungată, dar care s-a născut, inițiativă ce aparține liderului ASIS, Giani Leonte, și care va permite emulația, va stimula creativitatea și va încuraja opinia cadrelor didactice din județ, e vorba despre Cenaclul Literar al ASI Suceava, care își propune să ofere o voce, să umple un gol, să satisfacă o nevoie cronicizată în viața cadrelor didactice sucevene.

În data de 28 martie, 2015, a avut loc oficial prima întâlnire a profesorilor din județ cu conducerea ASIS, pentru discuții principiale vizând statutul, organizarea, modalitățile de funcționare și de manifestare, secțiunile în care este structurat Cenaclul, întâlnire găzduită de Colegiul „Alexandru cel Bun”, Gura Humorului. A fost discutat Regulamentul de funcționare a Cenaclului, s-au făcut propuneri, s-au exprimat îndoieli și mai ales speranțe. Nu știm dacă mai e actuală forma aceasta de manifestare culturală, dacă va putea ea să coaguleze interesul cadrelor didactice din tot județul, dacă va fi un produs viu, fezabil chiar,vandabil de ce nu, și mai ales dacă va răspunde necesității de a ne exprima plenar, de a ne redefini, de a impune o nouă paradigmă a ideii de intelectual, de a ne salva de la rutină și plafonare, de la banal și derizoriu, de la frustrare și moarte spirituală. Dar sperăm să găsim resurse pentru ca ceea ce s-a născut să aibă viață lungă și să fie veritabil. Cultura adevărată n-ar trebui să se facă în săli cu pereții scorojiți, cu ușile încuiate, de artiți prost îmbrăcați și de pensionari prăfuiți, obsedați o viață de un ideal intangibil, ea trebuie să însuflețească și să miște mai ales tinerii, adolescenții noștri computerizați deja și care devin din ce în ce mai rupți de Adevăr și de Spirit. Și pentru că suntem profesori, avem acum ocazia,înscriindu-ne în acest Cenaclu și participând activ la lucrările lui, să facem ceea ce până acum s-a întâmplat sporadic și insular, să ne cultivăm chiar umanitatea din noi, prin redescoperirea și fructificarea sensibilității noastre. De altfel, a fi profesor înseamnă în primul rând, nu să transmiți informații, nu să aplici metode didactice, nu să faci dovada aptitudinilor pedagogice, ci să lucrezi cu sufletul. Și atunci când sufletul tău se întâlnește cu sufletul altora, are loc cu adevărat împlinirea unei meniri, cu care ne mândrim: menirea de dascăl.

 

Profesor Miron-Popescu Ștefania-Cecilia

O nouă voce în peisajul cultural sucevean, Cenaclul Literar al ASI, Suceava, 10.0 out of 10 based on 1 rating
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
Cultural
SAV-COM Suceava
A.I.T.I. Imobiliare Suceava
General Construct - Anunturi angajare
Aeroportul International Stefan cel Mare Suceava
REVINE Suceava
Hornar de Bucovina
Locuri de munca in Romania
ROMFOUR - Transport international de persoane colete - auto pe platforma
Loial Impex Suceava