În această zi a anului 31 î.Hr., în Bătălia de la Actium, Octavian a devenit stăpânul lumii civilizate prin victoria sa decisivă împotriva lui Marc Antoniu. Începuse epoca augustină.

La început, trei persoane controlau Imperiul Roman: Octavian, Marc Antoniu și Lepidus. Împreună, au răzbunat asasinarea lui Iulius Caesar, zdrobind armata lui Marcus Iunius Brutus la Filippi, în 42 î.Hr., o victorie care l-a lăsat pe Brutus fără altă opțiune decât sinuciderea.

Pe urmă, încetul cu încetul a fost îndepărtat Marcus Lepidus până când, în disperare de cauză, acesta a organizat o armată în Sicilia și a încercat să-și redobândească autoritatea. Însă până și soldații lui Lepidus știau că era o cauză pierdută și au dezertat, iar Octavian l-a trimis forțat la pensie. Mai rămăseseră numai doi, Marc Antoniu, care controla estul, și Octavian, care controla vestul imperiului.

La început, Marc Antoniu și Octavian au păstrat o alianță forțată, cimentată prin căsătoria lui Marc Antoniu cu sora lui Octavian, Octavia. Însă, în curând, Marc Antoniu a început să nu își mai ascundă relația cu Cleopatra, regina Egiptului, comportându-se în stilul unui potentat oriental.

Chiar a repudiat-o pe Octavia și s-a căsătorit cu Cleopatra, act contrar tuturor legilor romane, potrivit cărora nici un roman nu se putea căsători cu o străină. Împreună cu Cleopatra, a început să se bucure de un stil opulent de viață, într-un lux ostentativ, proclamându-se încarnări ale lui Dyonisos și Afroditei.

Între timp, Octavian câștigase războiul propagandistic, incitând Roma la furie, când a citit în fața Senatului ceea ce el pretindea că ar fi reprezentat testamentul lui Marc Antoniu, prin care lăsa tot ce avea copiilor Cleopatrei, declarând că dorea să fie înmormântat în Egipt și dezvăluindu-și intenția de a-și muta capitala de la Roma la Alexandria. Aceasta i-a oferit lui Octavian justificarea de care avea nevoie pentru a-i declara război Cleopatrei, cu toate că ținta sa reală era Marc Antoniu.

Cele două armate s-au întâlnit la Actium (orașul modern Punta), pe coasta vestică a Greciei. Atât Octavian, cât și Marc Antoniu, comandau armate de câte 75 000 de soldați și fiecare avea între 400 și 500 de corăbii. La sfaturile Cleopatrei, Marc Antoniu a decis să lanseze un atac naval în locul unui asalt terestru.

Marc Antoniu și-a dispus flota cu fața la vest, având în spate, în rezervă, 60 de galere ale Cleopatrei. La început lupta a fost încrâncenată dar nici una din tabere nu a putut să obțină un avantaj decisiv, însă mai apoi, câteva corăbii ale lui Octavian au străpuns centrul liniei lui Marc Antoniu.

Temându-se să nu fie luată prizonieră, Cleopatra a ordonat flotei sale să facă stânga-împrejur punându-se la adăpost, cu toate că ar fi putut să salveze situația, dacă și-ar fi implicat rezervele în luptă. Văzând că regina era în retragere, Marc Antoniu s-a întors și a urmat-o cu câteva dintre galerele sale, lăsând restul flotei și armata terestră să se predea lui Octavian.

În cele 14 luni care au trecut, atât Marc Antoniu, cât și Cleopatra s-au sinucis, în vreme ce Octavian a primit titlul de Augustus și a condus Imperiul Roman încă 45 de ani.

Tot la 2 septembrie:

1666: Marele Incendiu al Londrei începe dintr-o brutărie de pe Pudding Lane.

1752: Marea Britanie și coloniile sale trec de la calendarul iulian la calendarul gregorian, următoarea zi devenind 14 septembrie.

1898: Lordul Kitchener conduce trupele britanice la victorie împotriva Sudanului, în Bătălia de la Omdurman, cu ultima șarjă a cavaleriei ușoare din istoria Marii Britanii.

1910: Moare pictorul francez Henri Rousseau.

Geo Alupoae, critic de teatru.