În această zi, Canute, regele despre care știm cu toții că a poruncit mareei să nu mai vină, a fost încoronat la vechea Catedrală St. Paul din Londra.

Canute a venit prima oară în Anglia din Danemarca odată cu armata cuceritoare a fratelui său, în 1013. În următorii trei ani el a tras pe sfoară, a cucerit sau distrus întreaga opoziție locală și, în cele din urmă, a obținut coroana Angliei la moartea lui Edmund Braț-de-Fier.

La început, Canute i-a ucis fără milă pe toți cei care i se opuneau, dar, cu timpul, a început să se bazeze tot mai mult pe baronii englezi, încetul cu încetul înlocuindu-și miniștrii danezi cu cei englezi.

Domnia lui Canute a fost dreaptă și bună; a devenit un sprijinitor înfocat al Bisericii și a mers în pelerinaj la Roma. Totuși, după criteriile moderne, legislația din timpul domniei sale era uneori excesiv de austeră; de exemplu, Legea 53 prevedea că, dacă o femeie comite adulter, soțul ei este îndreptățit să pună stăpânire pe întreaga ei avere, iar „ea își va pierde nasul și urechile”.

Dar Canute nu și-a uitat niciodată originile sale scandinave, moștenind tronul Danemarcei în 1019 și pe cel al Norvegiei în 1028, ceea ce l-a făcut rege peste trei țări simultan. Și în Scandinavia a fost un rege la fel de drept, celebru pentru cuvintele: „Nu vreau nici un ban dobândit în urma unei nedreptăți”.

Canute a murit în 1035, iar fiul său legitim Hardecanute a devenit rege al Danemarcei, în vreme ce fiul lui nelegitim Harold a pus mâna pe tronul Angliei. Cinci ani mai târziu, Harold a murit, iar Hardecanute a devenit regele Angliei.

Dacă vă îndoiți că un monarh cu atâtea reușite la activ ar putea fi atât de caraghios încât să poruncească mareei, aveți dreptate. Povestea adevărată se referă la aversiunea lui Canute față de curtenii lingușitori care nu pridideau să-i elogieze puterile presupus nemărginite.

Într-o zi el a poruncit ca tronul să-i fie adus la țărmul mării, după care a poruncit: „Oceanule! Pământul pe care mă aflu îmi aparține, iar tu te afli sub suveranitatea mea. Așadar, să nu îndrăznești să te înalți – supune-te poruncilor mele și nu care cumva să-mi uzi veșmântul”.

Curtenii care-l însoțeau au așteptat ca marea să se supună, dar aceasta a continuat cu încăpățânare să-și rostogolească valurile. Când apa i-a udat încălțările, Canute s-a adresat curtenilor: „Mărturisiți acum cât de ușuratică și de amăgitoare este puterea unui rege pământean în comparație cu acea măreață putere care stăpânește forțele naturii”.

Tot la 6 ianuarie:

1412: Ioana d’Arc se naște la Domrémy, Franța.

1838: Samuel Morse face prima demonstrație publică a invenției sale, telegraful electric.

1919: Moare președintele american Theodore Roosevelt.

Geo Alupoae, critic de teatru