Unul dintre episcopii catolici numiţi de papalitate a se îngriji deMoldovaşi Ţara Românească a fost Bernardino Quirini, originar dinCandia. Numit la 7 ianuarie 1591 „episcop de Argeş şi Bacău în Moldova şi Ţara Românească”, acesta ajunge în Moldova abia în 1597; rămas definitiv în Moldova, moare aici în prima jumătate a anului 1605.

În darea de seamă „Relatione di fra Bernardino Quirini ossevante di S. Francesco, vescovo Argense nella provincia di Moldavia e Valachia intorno le cose del suo vescovato fatta alla Santila di Nostro Seniore l’anno 1599”, după ce justifica întârzierea cu care ajunsese în Moldova, episcopul nota: „ ajungând în sfârşit în oraşul Iaşi care e capătul <drumului de> intrare în provincia Moldovei <venind> din Constantinopol, am aflat că principele ales de nobilii poloni era domnul Ieremia Movilă, nobil polon, care locuia în oraşul Suceava, capitală <ce se află> la o depărtare de cinci zile. Am anunţat prin scrisori pe principele însuşi că eram trimis de scaunul apostolic ca episcop al celor ce trăiesc după ritul latin în provincia sa Moldova, şi de asemenea pentru cei din Ţara Românească şi că doream să mă închin înălţimii sale cât mai curând şi să mă folosesc de bunăvoinţa sa pentru a putea îndeplini cele poruncite de scaunul apostolic spre folosul sufletelor supuşilor săi catolici. După câteva zile, am primit un răspuns foarte binevoitor şi – mi s-a făcut mare cinste, trimiţându-mi-se chiar de către principe căruţe, cai şi provizii de drum pentru a putea ajunge cât mai repede înaintea sa cu mai multă înlesnire şi cinste, ceea ce am şi făcut şi îmi trimise apoi în întâmpinare cât şi spre a mă însoţi la intrarea în oraş pe secretarul său, medicul <său> şi pe alţi boieri <ai săi>… Am fost primit de către catolicii noştri în casa bisericii din numitul oraş, casă în care locuia preotul paroh. Şi am stat aici 20 de zile, <fiind> bine îngrijit cu toate cele trebuitoare pentru trai, până ce au sosit din Polonia scrisorile de răspuns la ceea ce scrisese principele cu privire la sosirea mea în sus numitul oraş (Suceava). Am fost chemat în audienţă publică, punând <domnul> pe mulţi boieri şi nobili ai săi să mă întovărăşească. Ajuns în faţa sa şi după ce am ţinut cuvenita cuvântare, i-am înfăţişat <acea> brevă, adresată lui Petru voievodul (Petru Şchiopul) şi urmaşilor săi din Moldova <cât şi> bula mea de episcop şi o brevă a drepturilor mele; le-a luat în mână, s-a ridicat în picioare şi scoţându-şi cuca, le-a sărutat şi le-a dus la frunte cu multă evlavie, supunere şi închinare pentru Sf. Scaun apostolic, şi păstrând numai breva sa, mi-a înapoiat-o pe cealaltă, spunându-mi că eram bine venit, că mă primeşte drept episcop al catolicilor săi şi că mă va vedea întotdeauna cu bucurie şi că îmi va da orice ajutor şi cinste, dar că doreşte să aibă mai întâi o brevă de la sanctitatea voastră, care să-i fie adresată anume lui, pentru a mă recomanda pe mine întru întărirea celor scrise de predecesorul fericirii voastre (până a ajunge în Moldova, papa Grigore al XV-lea murise iar în locul lui fusese ales papă Clement al VIII-lea) şi că eu să caut să o dobândesc cât mai curând, iar până atunci să mă retrag în mănăstirea din oraşul Bacău unde obişnuia să locuiască vicarul apostolic…” Descriind Moldova, episcopul Bernardino Quirini, continuă: „m-am întors apoi la Suceava, unde îşi au reşedinţa obişnuită principele şi arhiepiscopul, fratele său (este vorba de mitropolitul Gheorghe Movilă). În acest oraş sunt cam 6000 de case cu totul, dar dintre ai noştri <catolici> nu sunt mai mulţi de 30 de familii şi 153 de suflete, iar dintre soldaţii poloni şi unguri, toţi romano-catolici, cam 2000. Aici sunt două biserici de piatră, foarte încăpătoare şi au podoabele de altar trebuincioase, potire, discuri de argint şi o cruce de aramă aurită. Într-una din aceste biserici închinată Sfintei Fecioare, principele a pus să se refacă altarul şi icoana foarte frumos; a cheltuit peste 300 de scuzi şi spre a-mi face o favoare a pus să se facă două feloane, epitrahire, sudarii de brocard de argint şi patru stihare şi patru tunici. În această biserică am slujit de mai multe ori liturghia pontificală, de două ori fiind de faţă principele însuşi şi fratele său, arhiepiscopul, cu alţi episcopi ortodocşi ai Moldovei.”

Vorbind apoi despre atmosfera religioasă din Moldova, Bernardino Quirini spune că „în toate oraşele din Moldova am găsit o foarte mare neînţelegere şi <chiar> scandal între ortodocşi şi catolici, mai ales la Suceava, unde sunt atâţia poloni, care se ţin după noul calendar, oamenii din ţară ţinându-se de cel vechi. De aici, se iscau nesfârşite greşeli şi scandaluri, fiecare ţinând în chip deosebit sărbătorile şi posturile. Pentru aceasta, am dat ordin, cu puterea ce-mi fusese hărăzită de sfântul Scaun apostolic, prin intermediul prea ilustrului cardinal Santa Severina, ca polonii amintiţi să ţină sărbătorile după calendarul vechi. Astfel s-a înlăturat orice deosebire şi desbatere.”