Mulțimile uriașe de lângă Catedrala Clermont, din regiunea Auvergne din Franța, tremurau de frig, plângeau cu fervoare religioasă și zâmbeau în sinea lor cu nerăbdare lacomă atunci când Papa Urban al II-lea lansase, în această zi, apelul său dramatic la cruciadă sfântă.

„Ierusalimul este buricul lumii”, declarase Papa, „un pământ mai roditor decât oricare altul, un paradis al desfătărilor. Aceasta este țara pe care Mântuitorul omenirii a iluminat-o prin venirea Sa, a împodobit-o prin viața Sa, a sfințit-o prin patimile Sale, a mântuit-o prin moartea Sa și a pecetluit-o prin îngroparea Sa. Acest oraș regal, situat în mijlocul lumii, este acum ținut captiv de dușmani… El imploră neîncetat să-i veniți în ajutor”.

Aceasta a fost chemarea la arme, care a dus la începerea primei cruciade pentru redobândirea Ierusalimului din mâinile musulmanilor păgâni și readucerea lui (împreună cu toate bogățiile aflate în teritoriile Ierusalim și Constantinopol) sub dominație creștină.

Urban fusese puternic influențat de un călugăr ascet numit Petru Pustnicul, care vizitase Țara Sfântă cu un an înainte. Felul în care acesta descrisese nefericirea creștinilor și profanarea altarelor creștine din Ierusalim l-a inspirat pe Urban să îi unească pe credincioși într-un efort de proporții, pentru alungarea turcilor selgiucizi care controlau Palestina. Oferind iertarea păcatelor tuturor celor care îi ajutau pe creștinii din Orient, apelul lui Urban a avut parte de un răspuns imediat și copleșitor. În curând, o forță impresionantă, cu circa 4 000 de soldați călare și 25 000 de pedeștri, în principal din Franța, Italia și statele germanice, era condusă spre Constantinopol, în drumul spre cea mai mare aventură din istoria creștină.

Purtând simbolul crucii albe pe piept, cruciații au început imediat să jefuiască și să prade teritoriile din drumul lor spre Țara Sfântă, încurajați de strigătul lor de luptă Deus le volt! („Dumnezeu vrea asta!”).

În iunie 1099, armata creștină, redusă ca număr, având acum în jur de 1.500 soldați călare și 12.000 de soldați pedeștri, a ajuns la Ierusalim. La 15 iulie, marele oraș înconjurat de ziduri a fost ocupat de cruciați, care au măcelărit totul în calea lor. Prima Cruciadă își sărbătorea în mod triumfal sfârșitul.

Petru Pustnicul, cu toate acestea, nu s-a descurcat la fel de bine. Împreună cu un alt călugăr care agita masele, Walter cel Sărac, au condus către Constantinopol ceea ce s-a numit „Cruciada populară”, formată din soldați neînregimentați, țărani credincioși, tineri aventuroși și delincvenți. Evacuați din oraș, pentru că reprezentau o amenințare la adresa populației civile, această armată pestriță a fost prinsă într-o ambuscadă la Cibotus și anihilată de către turci.

Ierusalimul a rămas sub dominație creștină mai puțin de un secol, fiind ocupat de Saladin în 1187.

În total, au existat nouă cruciade care au avut ca scop cucerirea și menținerea ocupației asupra Ierusalimului, ultima având loc în 1365.

Tot la 18 noiembrie:

1626: Este sfințită Bazilica San Pietro din Roma.

1789: Se naște pionierul fotografiei franceze, Louis Daguerre.

1820: Căpitanul american, Nathaniel Parker descoperă Antarctica.

1922: Moare romancierul francez Marcel Proust.

Geo Alupoae, critic de teatru și impresar la Teatrul „Matei Vișniec” Suceava