Streliții (sau muschetarii) reprezentau singura forță armată permanentă a Rusiei, jucând rolul de gărzi, de polițiști și de pompieri, în același timp. În luna mai 1682, în inima Rusiei, a apărut un vid de putere.

Țarul Feodor murise în cursul lunii anterioare și singurii săi moștenitori pe linie masculină – un fiu și fratele său vitreg – erau minori. Ca urmare, puterea a rămas să fie disputată de două femei excepționale.

Una era Sofia, sora mai tânără a unuia și sora vitregă a celuilalt.

Cealaltă era Natalia, a doua soție, care i-a supraviețuit lui Feodor și mamă a fiului mezin pe nume Petru.

Temându-se de mama ei vitregă, dar disperată să pună mâna pe putere, Sofia a început în secret să-i încurajeze pe streliți să se afirme și să preia conducerea țării. Pe 15 mai, au izbucnit violențele. Mii de streliți au încercuit Kremlinul și apoi, sub ochii lui Petru, care avea doar 10 ani, și ai fratelui său, i-au sfârtecat practic în bucăți pe doi dintre principalii miniștri ai guvernului.

Iar acesta a fost doar începutul. În următoarele șase luni, streliții au jefuit și au ucis, scăpați de sub control, până în momentul în care Sofia a reușit să-și consolideze puterea. Până în luna noiembrie, revolta streliților luase sfârșit, însă tânărul Petru nu avea s-o uite niciodată.

Petru a așteptat 16 ani, însă în 1698 a devenit țarul unic și de necontestat al Rusiei. Apoi, streliții au pus la cale o nouă revoltă. Însă, de această dată, Petru avea la dispoziție o armată, iar revolta a fost înăbușită rapid.

Nemulțumindu-se doar să își reafirme puterea, Petru a vrut și răzbunare. A ordonat ca toți cei 1 750 de prizonieri să fie torturați prin biciuire, ardere și strappado (tortură care presupunea legarea victimei de o funie, care era lăsată să cadă de la înălțime și apoi oprită la mică distanță de pământ cu o smucitură bruscă).

Numai față de streliții tineri a dat dovadă de „milostenie”. Aceștia au fost însemnați cu fierul înroșit în foc, au fost biciuiți, li s-au retezat nasurile și urechile și au fost trimiși în exil. Toți ceilalți au fost executați, vreo 80 de Petru însuși, care a condus personal cea mai mare parte a torturilor.

Deloc surprinzător, nu au mai existat revolte împotriva țarului Petru, cunoscut în istorie drept Petru cel Mare.

Tot la 15 mai:

1702: Începe Războiul de Succesiune la tronul Spaniei.

1773: Se naște la Coblenz, în Germania, viitorul cancelar austriac Klemens Metternich.

1838: În satul Pitaru, județul Dâmbovița, se naște Nicolae Grigorescu, considerat cel mai mare pictor român.

1847: La Viena, Ignaz Semmelweiss instituie primul program de igienă în spitale.

Geo Alupoae, critic de teatru.