Am fost prima româncă invitată să petreacă trei zile de vis în magnificul basm creat în jurul numelui unui titan al luxului, Louis Vuitton. Întâlnirea cu imperiul celui care și-a pus amprenta și pe viața mea personală, fiind o pasionată și colecționară de produse marca Louis Vuitton, poate fi descrisă doar în termeni la superlativ. De la biletul business class oferit pentru avion, la limuzina de lux care m-a așteptat și care m-a purtat atât prin capitala Franței cât și pe domeniul Asnières, unde urmașii Vuitton trăiesc de trei generații, am avut privilegiul să pășeșc pe urmele fizice ale lui Louis Vitton, de la intrarea în curte până în sufrageria unde chiar maestrul lua masa.

Însoțită de managerul Louis Vuitton în România Carmen Trandafir, am pătruns în atmosfera rafinată a lumii Vuitton de la Asnières prin înalte porți de fier forjat care, odată deschise, mi-au arătat privirii o grădină luxuriantă, plină de plante amenajate cu gust, flori exotice pe care le voi găsi din abundență și în interior.

Casa este construită în stilul ”art nouveaux”, ultimele modificări fiind făcute de fiul George. Geamuri înalte din sticlă în care se revarsă lumina soarelui, balcoane cochete îmbrăcate în flori agățătoare dau un farmec aparte clădirii. Iar în interior ești martor la o explozie de lux, rafinament, eleganță și bun gust care arată cum a fost posibil ca două litere – LV – (monograma numelui) să reprezinte o afacere de miliarde la nivel mondial.

La intrare este un tablou cu Louis Vuitton (făcut într-o manieră clasică), care pare că îi invită în lumea sa pe toți cei care îi calcă pragul casei. Interiorul casei este amenajat astfel încât să prezinte o evoluție a stilului în care au trăit ultimele generații. Au fost conservate atât lumea trecută a lui Louis Vuitton, cât și stilul de trai al generațiilor următoare (2 și 3). Trecerea dintr-o epocă în alta este subtilă, naturală, ai impresia că maestrul poate intra oricând pe ușă, iar peste tot sunt sute de obiecte personale ale familiei, încadrate într-un simț estetic perfect cu plante exotice punctate de multă verdeață. În fiecare colț al casei vezi poze de familie la diferite momente (nunți, botezuri, călătorii etc) ceea ce demonstrează că Luis Vuitton a îmbinat senzațional caracterul cald de familist cu spiritul practic de afacerist. De asemenea sunt o mulțime de lucruri unicat aparținând altor branduri de lux.

Am fost invitată să iau masa chiar în sufrageria în care mânca și Louis Vuitton. Serviciul era din porțelan fin, iar în spatele meu a stat mereu un majordom, îmbrăcat ”la patru ace”, cu o ținută nobilă, atent la orice gest de al meu pentru o servire impecabilă. Meniul a fost bazat pe carne de vită, iar desertul este greu de uitat în ceea ce privește gustul rafinat al cafelei servite cu dulciuri fine și prăjituri cu miere de albine. Conversațiile au fost mai mult decât plăcute. S-a vorbit despre vânătoarea în România, iar eu le-am povestit despre măreția casei Joseph Zoller, singurul monument istoric din Iași refăcut cu fonduri private. Am povestit și de afacerea cu bomboane a lui Zoller, de cum și-a pus amprenta pe viața economică a Iașului, dar care a fost întreruptă brusc și dureros din cauza pogromului.

Brandul LV m-a atras fără o explicație anume. Pur și simplu, a fost un fel de dragoste la prima vedere, cel mai probabil- brandul Louis Vuitton înseamnă istorie și studiu, inovație și reinterpretare, dar, totuși, înseamnă tradiție. Marii designeri care au lucrat pentru casa de modă Louis Vuitton au avut  grijă cu toții să nu se abată de la marcă, de la ceea ce imprimă unicitatea mărcii Louis Vuitton. Mie îmi place istoria și tot ceea ce este vechi și, de aceea, m-am regăsit în Louis Vuitton. M-am regăsit cel mai mult în povestea de la început a celui ce-avea să fie un amfitrion al luxului atemporal.

Din casă, am fost invitată să vizitez și atelierul-muzeu în care, de zeci de ani, se confecționează manual poșete și geamantane personalizate. De precizat că în atelier angajații lucrează de generații întregi, tehnica creării unui produs LV fiind moștenită din tată în fiu, lucru cu care aceștia chiar se mândresc. Sunt păstrate tehnologii și tehnici vechi de un secol, de la începutul carierei, cel mai de preț fiind mâna angajatului și nu un aparat robotizat. Ceea ce explică prezența meșterilor de excepție care dau, în final, touch-ul de lux al genților LV.

În fabrică am văzut piei de crocodil, piton. Interesant a fost să urmăresc modalitatea de prelucrare a unei poșete, cerută la comandă, în care literele LV erau bătute în diamante. În acest atelier se confecționează doar produse personalizate, nu de larg consum. Este interzisă fotogrfierea sau înregistrarea video în interior. Inedită a fost întâlnirea cu un angajat care deși  avea un aspect ultra modern, gen rocker, plin de tatuaje, făcea o muncă manuală veche de o sută de ani.

Privind îm urmă, pot spune că într-adevăr m-am simțit ca o invitată specială în lumea Louis Vuitton, unde foarte puțini oameni ajung. Au făcut totul că să mă simt specială. Mi-au acordat foarte multă importanță, m-au tratat ca invitată în adevăratul sens al cuvântului. A fost una dintre experiențele cele mai fascinante din viața mea. Am simțit luxul în forma sa net superioară.

În plus, am  o legătură specială de prietenie cu familia Vuitton care îmi trimite, de exemplu de ziua de naștere, felicitări și cadouri personalizate. Este vorba de loialitatea unei „prietenii” care se consumă de mai bine de două decenii, „tradiția și loialitatea fiind două valori care definesc brandul Louis Vuitton”

Totul este talent monumental, de înaltă clasă! Totul este lux! Louis Vuitton înseamnă clasicism, consecvență și manualitate, dar înseamnă și multă tehnică și inovație, iar de asta m-am convins când am vizitat muzeul fabricii, acolo unde erau venerați nu meșteșugarii cuferelor , ci designerii cu care casa de modă Louis Vuitton a lucrat de-a lungul timpului. Au rămas în urmă fotografii și amintiri frumoase. Am ‹‹mușcat›› o gură din luxul exorbitant al unei lumi fabulos de bogate și rafinate. N-am niciun dubiu că iubesc acest brand, că am iubit tot ceea ce înseamnă Louis Vuitton de la prim poșetă achiziționată! Ah, iar dacă nu știați, însuși marele poet Mihai Eminescu a avut un cufăr Louis Vuitton pentru cărțile sale pe care le plimbă în călătorii. E detaliul mai puțin cunoscut pe care managerul Camelia Trandafir ni l-a mărturisit.

La Paris, mi s-a asigurat cazare într-un hotel de 5 stele, celebrul Peninsula, care este situat în inima capitalei Franței. Terasa este construită sub formă de piramidă de sticlă, astfel încât toți cei care iau masa aici pot vedea măreția Parisului din orice unghi. Familia Vuitton mai are moștenitori, dar aceștia dețin simbolic acțiuni din bussines.

Numele lui Louis Vuitton va rămâne legat întotdeauna de poșete și geamantane deoarece el este cel care a inventat mecanismul discret de închidere al acestora. adică a îmbinat revoluționar practicul cu luxul.

Istoria Louis Vuitton, realizată de insociety.ro

Copil al unei familii modeste de meșteri și fermieri, în adolescență, Louis Vuitton a rămas orfan de ambii părinți. A fost momentul de cotitură pentru geniul modei de mai târziu, copilul care, la 13 ani, în loc să rămână să se bucure de farmecul copilăriei alături de alți copii, a luat calea pribegiei, spre Paris. N-avea decât câțiva franci în buzunar, talentul moștenit, cel mai probabil, de la mama sa, care croia pălării pentru doamne, și o desagă mai mult cu iluzii și vise decât cu lucruri folositoare, însă după doi ani de mers pe jos, Louis Vuitton ajungea în capitala Franței, orașul care avea să-i aducă faima pentru totdeauna. Revoluția Industrială l-a prins pe tânărul plin de fler și de o ambiție, credem noi, specifică acelor vremuri, în atelierul lui Monsieur Marechal.

Acolo, tânărul Vuitton confecționa cutii personalizate. Erau timpuri în care se călătorea mult din cauza instabilității politico-sociale, premisa de la care a plecat Vuitton atunci când și-a conturat ideea propriului atelier. În scurt timp, devenea unul dintre cei mai apreciați meșteșugari ai secolului al XIX-lea. Pe deplin, norocul i-a surâs în momentul în care soția lui Napoleon Bonaparte, Eugénie de Montijo, l-a angajat să se ocupe de valizele pe care trebuia să le ia în deplasările dese pe care le făcea.

A fost „veriga” de care avea nevoie pentru consacrarea din 1858, an în care a lansat propriul model de geamantan- „noul seif pentru haine era perfect rectangular, meşterul renunţând la capacul sub formă de cupolă, proiectat anume pentru scurgerea apei în favoarea capacului plat, gândit practic, care permitea o mai bună organizare şi depozitare a bagajelor. Scheletul era din lemn, fiind preferat plopul pentru flexibilitate. Pielea a fost înlocuită cu pânză pentru a evita riscul ca hainele să capete acel miros specific de animal. Culoarea era una pe gustul tuturor, o nuanţă de gri pal– gri Trianon. Şi, ceea a rămas până astăzi drept una dintre caracteristicile Vuitton, pânza şi lemnul erau îmbinate atent cu mâna lucrătorilor şi încheiate cu un lipici special, fără a implica metalul cuielor sau capselor.”, scrie historia.ro.

Era perfect croit, pliat pe toate nevoile și mofturile, iar la aproape un an de la lansare, Louis Vuitton își muta atelierul din forfota orașului la Asnières, locul plin de istorie și secrete de azi, locul de unde pleacă creații atât de râvnite pe întreg mapamondul.

A avut viziune, a simțit și a dus brandul la nivel de business real atunci când a decis să treacă oceanul cu geamantanele, profitând, astfel de oportunitățile timpurilor. Înainte de primul Război Mondial, brandul avea deja rezonanță internațională, cu filiale în mai multe capitale importante. Moștenitorul s-a adaptat modei și a răspuns doleanțelor doamnelor epocii, reinventând ceea ce tatăl său crease. De asemenea, într-o perioadă nesigură, cei care călătoreau, aveau nevoie de siguranță, iar George Vuitton a avut răspuns și la această „problemă”: un sistem unic de încuietoare, păstrat până azi.

A treia generație Vuitton debutează în 1936, an în care George Vuitton moare, iar afacerea este preluată de către fiul său, Gaston- Louis Vuitton. Totuși, istoria arată o companie care, deși s-a pliat mereu pe ceea ce timpurile au cerut, tradiția a rămas „cheia” din spatele succesului unui adevărat brand, emblemă a luxului de pretutindeni. Valoarea incontestabilă a moștenirii lui Vuitton rezidă și în faptul că logo-ul a devenit o veritabilă sursă de inspirație pentru celebrul Dali. Iar azi, Louis Vuitton este una dintre cele mai bine cotate companii la Bursă.