În această zi geroasă a anului 1871, la ora prânzului, cu mirosul de fum adus de vânt dinspre Parisul din apropiere, incendiat sub asediul și bombardamentele trupelor prusace, o adunare magnifică și decisivă a avut loc în Palatul Versailles.

În Sala Oglinzilor, regele Wilhelm al Prusiei a fost încoronat kaiser (împărat) al germanilor. A fost un moment căruia cancelarul prusac Otto von Bismarck i-a consacrat întreaga artă diplomatică și energia lui considerabilă, ce a dus la unificarea tuturor statelor germane într-un singur imperiu condus de Prusia.

Pentru asta fusese nevoie de două războaie întinse pe parcursul a peste șapteani – mai întâi cu Danemarca, în 1864, apoi cu Austria, în 1866 – pentru a consolida poziția dominantă a Prusiei printre statele vorbitoare de germană și pentru a unifica statele nordice într-o confederație.

În 1870 el a riscat un al treilea conflict – de data asta cu Franța –, provocându-l pe împăratul Napoleon al III-lea să declare război. Dupăcalculele lui Bismarck, agresiunea franceză, având drept consecință necesitatea unei defensive germane colective, ar fi avut efectul salutar de încurajare a statelor sudice încă independente – mai ales Wurtemberg și Bavaria – să se alăture confederației nordice.

Armatele germane reunite sub conducere prusacă au învins forțele luiNapoleon cu neașteptată ușurință, după care au trecut la invadarea Franței.Cu toate că operațiunile militare au trenat mai mult decât s-ar fi așteptat –Parisul refuza cu încăpățânare să capituleze, iar mișcările de gherilă împotriva ocupației germane s-au intensificat – Bismarck știa că sosise momentul să desăvârșească un imperiu și să încoroneze un împărat. A făcutmai multe concesii statelor sudice pentru a înfrânge reținerile generate de pierderea suveranității față de confederația prusacă. Un aranjament secret apresupus furnizarea de fonduri prusace substanțiale regelui Ludovic al II-leaal Bavariei, instabil mintal, pentru a reduce datoriile considerabile pe care le acumulase în nebunia construirii de castele.

În sala plină de lume, așteptând alături de Bismarck începerea ceremoniei de încoronare, se afla celălalt arhitect al victoriei, marelegeneral prusac von Moltke, reușita planurilor sale de război făcând posibil evenimentul din această zi. În rândurile asistenței se mai aflau generalulvon Roon, ministrul de război al Prusiei; fiul kaiserului, prinț al Prusiei (considerat de soldații săi prea blând pentru treburile războiului), și o impresionantă adunare de regi, mari duci, prinți, conți și marchizi, precum și conducători de rang mai mic veniți din diferitele state ale Germaniei.

W.H. Russel a descris astfel pentru The Times intrarea kaiserului Wilhelm în Sala Oglinzilor: „Este ora douăsprezece. Bubuitul unui tun îndepărtat se rostogolește deasupra vocilor dincurte care-l ovaționează pe împărat. Apoi se aude un murmur de așteptare, după care seînalță sonor și maiestuos acordurile imnului interpretat de bărbații din fanfarele regimentelor adunați într-un cor în momentul în care regele, purtându-și coiful în mână și echipat în uniformă completă de general german, pășește măreț, fără grabă, de-a lungul galeriei, făcând o plecăciune în fața preoților de la altarul improvizat ridicat vizavi de el,se oprește și salută la dreapta și în față, iar apoi, răsucindu-și mustața groasă cu mâna liberă, scrutează scena la dreapta și la stânga sa”.
La zece zile după încoronarea de la Versailles, operațiunile de luptă din cadrul Războiului franco-prusac au luat sfârșit prin capitularea Parisului. În martie, kaiserul Wilhelm s-a întors la Berlin, unde, făcându-și apariția în balconul regal împreună cu nepotul lui, a fost ovaționat ca un erou cuceritor de către mulțimile entuziaste.

Pe 10 mai 1871 a fost semnat Tratatul de laFrankfurt, prin care, în afară de plata unei despăgubiri de război imense decinci miliarde de franci, Franței i s-a cerut să cedeze Germaniei provinciile Alsacia și Lorena. Astfel, în urma unui triumf militar, a luat naștereImperiul German, care a durat mai puțin de o jumătate de secol, sfârșind prin înfrângerea Germaniei în Primul Război Mondial. Kaiserul Wilhelm al II-lea a abdicat și s-a retras în condiții modeste în Olanda, iar Germania adevenit pentru prima oară, dar nu și pentru ultima, republică.

Tot la 18 ianuarie:

1778: James Cook descoperă Hawaii.

1919: Începe Conferința de Pace de la Versailles.

Geo Alupoae, critic de teatru