Simon de Montfort este unul dintre marile personaje controversate ale istoriei Angliei. Simpla enumerare a realizărilor sale este indiscutabilă: de Montfort a condus revolta baronilor englezi împotriva conducerii slabe și puerile a lui Henric al III-lea, iar după capturarea regelui în Bătălia de la Lewes, din 1264, Montfort a fost conducătorul de facto al regatului.

Controversa se poartă în jurul întrebării dacă a fost un om cu idei progresiste, un personaj care credea în libertate și într-un anumit tip de democrație sau dacă n-a fost decât un alt nobil însetat de putere, gata oricând să profite de circumstanțe.

Oricare ar fi verdictul asupra caracterului lui Montfort, știm cu siguranță că, la 8 martie 1265, el a adunat în Westminster Hall câțiva nobili, un grup de episcopi, câte doi cavaleri din fiecare comitat și câte doi până la patru „oameni cumsecade și loiali” din fiecare cetate și târg.

A fost pentru prima oară în istorie când cetățenii de rând s-au întrunit ca să discute probleme de guvernare și să-și exprime părerea în legătură cu legile cărora urmau să li se supună.

Istoricii consideră că acesta a fost primul parlament, începutul a ceea ce astăzi reprezintă Camera Comunelor și, într-un sens mai larg, punctul de plecare al democrației parlamentare, așa cum există ea astăzi.

Tot la 8 martie:

1702: Anna devine regină a Angliei după ce William al III-lea moare într- un accident de călărie.

1855: Moare Carol al XIV-lea al Suediei (fostul mareșal al lui Napoleon, Jean-Baptiste Bernadotte).

Geo Alupoae, critic de teatru