Muzeul Bucovinei

În această zi de 7 iunie a anului 1914, după patru secole de deliberări și 32 de ani de lucrări de construcție, s-a deschis Canalul Panamá, pentru trecerea vasului Cristobal, care transporta beton și care a străbătut traseul în zigzag, punctat de diguri și ecluze, cu lungimea de aproape 82 de kilometri, care face legătura între Oceanul Atlantic și Oceanul Pacific prin istmul Panamá.

În sfârșit, vasele puteau să ajungă dintr-un ocean în celălalt fără a mai fi obligate să navigheze mii de mile marine în plus, pentru a ocoli capătul Americii de Sud. În secolul al XVI-lea, împăratul Sfântului Imperiu Roman, Carol Quintul, ordonase trasarea unui asemenea canal pentru reducerea timpului și a riscurilor pe care le presupunea transportul maritim al aurului din Ecuador și Perù până în Spania, însă lucrările nu au început niciodată.

Trei sute de ani mai târziu, guvernul spaniol studia din nou ideea, însă a abandonat această sarcină după ce examinase traseul de aproape optzeci și doi de kilometri prin jungla și munții deloc ospitalieri. În 1882, o companie franceză, condusă de renumitul Ferdinand de Lesseps, constructorul Canalului Suez, a început lucrările în istm, apoi într-o zonă a Columbiei.

În decurs de opt ani, întreprinderea dădea semne că va eșua, în condițiile în care aproape 20.000 de muncitori muriseră din cauza malariei sau a febrei galbene, costurile de construcție crescând din cauza terenului dificil și compania fiind implicată într-un scandal de mită și corupție care amenința să doboare cea de-a Treia Republică din Franța.

Până la sfârșitul secolului, guvernul SUA ajunsese să își dea seama, de asemenea, de valoarea strategică a unui astfel de canal. În proaspăt încheiatul Război Hispano-American, crucișătorul Oregon avusese nevoie de două luni să ajungă din portul de origine, Seattle, până la postul său de luptă din Marea Caraibilor.

Ca urmare, Congresul a votat achiziționarea întreprinderii muribunde a lui Lesseps, cu patruzeci de milioane de dolari, și plata către Columbia a încă zece milioane, pentru construirea canalului.

Columbia a șovăit și, în cele din urmă, a refuzat oferta, dar președintele Teddy Roosevelt a făcut uz de puterea de convingere a Statelor Unite. În 1903 a trimis un crucișător în istm să protejeze „viețile americanilor”, i-a încurajat pe panamezi să-și declare independența și a recunoscut imediat noul regim. În mod evident, nesimțindu-se vinovat de provocarea revoltei, Roosevelt a răbufnit pătimaș: „Aveam de-a face cu un guvern de bandiți iresponsabili. Eram pregătit să… ocup istmul”. Pe urmă, a adăugat pe un ton nevinovat: „Însă m-am gândit că era posibil ca în curând în Panamá să izbucnească o revoluție”.

Lucrările la canal au început în 1904, președintele ocupându-se de ele îndeaproape. Prima problemă majoră a fost protejarea muncitorilor de la canal împotriva bolilor transmise de țânțari, care paralizaseră eforturile francezilor. Când medicul responsabil avea nevoie de echipamente speciale pentru drenarea mlaștinilor, Roosevelt se asigura că le va primi.

În decurs de doi ani, ruta canalului a fost relativ curățată de țânțari. Pe urmă, când ritmul construcției s-a redus sub cel preconizat, președintele i-a înlocuit pe cei doi responsabili civili cu un inginer al armatei, pe nume George Goethals, care s-a dovedit a fi un maestru în rezolvarea provocărilor complexe ale imensului proiect.

Concepția finală a canalului a respectat ideile puse la punct anterior de francezi. Râul Chagres a fost îndiguit pentru crearea unui lac artificial (cel mai mare din lume, la vremea respectivă), iar electricitatea produsă de acest baraj alimenta cu energie electrică enormele ecluze necesare pentru a ridica sau a coborî un vas cu 26 de metri.

Însă, de departe cea mai mare provocare a reprezentat-o săparea unui canal cu lungimea de 16 kilometri, prin muntele Culebra. Aproape 40.000 de muncitori au muncit aici, folosindu-se peste 7.000 de tone de dinamită pentru a străpunge roca. 4.000 de vagoane au fost folosite pentru transportul materialului excavat.

La inaugurarea canalului, în 1914, acesta costase 350 de milioane de dolari – însă tot era o sumă cu 27 de milioane sub buget. În zilele noastre, peste 15.000 de vase trec anual prin acest canal, fiecare având nevoie de 15 până la 20 de ore, inclusiv timpul de așteptare.

Se plătește o taxă în funcție de dimensiuni, cea mai mare plătită vreodată ridicându-se la 141.345 de dolari. Cea mai mică a fost de treizeci și șase de cenți, plătită în 1928 de un anume Richard Halliburton, care a dorit să înoate în acest canal.

Tot la 7 iunie:

1494: Potrivit Tratatului de la Tordesillas, Spania și Portugalia sunt de acord să împartă între ele Lumea Nouă.

1654: Ludovic al XIV-lea este încoronat rege al Franței.

1778: Se naște dandy-ul englez Beau Brummel.

1848: Se naște pictorul francez Paul Gauguin.

1886: Se naște, la București, Henri Coandă, unul dintre pionierii aeronauticii, inventatorul motorului cu reacție.

 

Geo Alupoae, critic de teatru.

Primul vas traversează Canalul Panama, 10.0 out of 10 based on 1 rating
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
Cultural
SAV-COM Suceava
A.I.T.I. Imobiliare Suceava
General Construct - Anunturi angajare
Aeroportul International Stefan cel Mare Suceava
REVINE Suceava
Hornar de Bucovina
Locuri de munca in Romania
ROMFOUR - Transport international de persoane colete - auto pe platforma
Loial Impex Suceava