Marți, 20 iulie, în fața Ambasadei Chinei din București va avea loc un protest contra unui genocid declanșat de regimul comunist de la Beijing împotriva a zeci de milioane de cetățeni pașnici. Protestul este organizat de practicanții Falun Gong din România, care vor să atragă atenția că, în China, colegii lor sunt ținta unei persecuții atroce.

Concret, de 22 de ani, practicanții Falun Gong sunt vânați de Securitatea chineză, dați afară de la serviciu, aruncați în lagăre, torturați și, mulți dintre ei, omorâți, singura lor „vină” fiind doar că numărul lor îl depășește pe cel al membrilor de partid iar  valorile morale după care se călăuzesc sunt incompatibile cu comunismul, respectiv adevărul, compasiunea și toleranța.

Mai exact, Falun Dafa (cunoscută și sub denumirea de Falun Gong) este o practică spirituală străveche chineză care constă în efectuarea unui set de exerciții line de qigong și ghidarea vieții după un set de învățături ce au la bază principiile adevărului, compasiunii și toleranței, principii în care se pot regăsi toți oamenii buni ai lumii. Aceste principii însă sunt în directă opoziție cu filozofia luptei de clasă și a violenței promovată în societate de regimul comunist.

În 1999, momentul în care numărul aderenților l-a depășit pe cel al Partidului Comunist Chinez, dictatorul Jiang Zemin a ordonat exterminarea mișcării Falun Gong cu orice preț. Persecuția a început pe 20 iulie 1999 și s-a constituit într-un val de crime care continuă până în zilele noastre.

Partidul Comunist Chinez nu s-a limitat doar la a-i închide și tortura pe practicanți, ci a împins oroarea la apogeu: așa cum aveau să o arate investigații independente internaționale, aderenții Falun Gong au fost transformați într-o uriașă „bancă vie de organe” pentru transplanturi. Atunci când un pacient în nevoie de transplant plătea prețul cuvenit, un om sănătos, deseori practicant Falun Gong cu organele compatibile ajungea pe masa de operații în spitalele de stat și era ucis pentru ca organele să-i fie vândute.

Manifestarea de marți, 20 iulie, din fața Ambasadei Chinei din București, la fel ca manifestările similare ce vor avea loc în aceeași zi în fața ambasadelor și consulatelor chineze din multe țări ale lumii – este menită să-i informeze pe români și pe oamenii lumii despre genocidul insuficient mediatizat care are loc în China zilele noastre, o dramă ce afectează zeci de milioane de oameni nevinovați, și să le reamintească cât de prețioasă este libertatea de credință, dar și importanța moralității în viață. Totodată, protestul este o celebrare a demnității și eroismului practicanților Falun Gong din China care, deși crunt persecutați, nu au renunțat la convingerile lor și au rezistat ferm și pașnic împotriva abuzurilor.

Practica nu doar că nu a dispărut, ci s-a răspândit în întreaga lume, oferind un model de conduită și moralitate pentru zeci de milioane de oameni. Participanții la eveniment vor afișa fotografii cu chipurile unora dintre colegii lor uciși de autorități în China și vor ține momente de reculegere. De asemenea, vor fi prezentate și exercițiile acestei practici de qiqong care este acum practicată, în parcurile a peste 100 de țări ale lumii.

Scurt istoric al persecuției

În anul 1992, practica Falun Gong a fost făcută publică de către domnul Li Hongzhi.

Inițial guvernul chinez și-a arătat sprijinul față de practică, datorită beneficiilor aduse sănătății. Însă, odată ce numărul persoanelor care practicau Falun Gong a crescut la câteva zeci de milioane, fostul președinte al Chinei din acea perioadă, Jiang Zemin, a folosit această ocazie pentru a crea o campanie politică comunistă după modelul campaniilor politice create de predecesorul său Mao Zedong. Astfel de campanii politice au scopul de consolidare a puterii liderilor acestora, prin învrăjbirea populației împotriva unui segment al acesteia și, prin urmare, crearea unei structuri piramidale de teroare și represie.

Campania a început prin calomniere și hărțuire. În 25 aprilie 1999, aproximativ zece mii de practicanți s-au adunat în fața sediului guvernului de la Zhongnanhai din Beijing, într-un protest pașnic, în tăcere, pentru a solicita eliberarea câtorva zeci de practicanți arestați anterior pe nedrept. Premierul chinez de atunci, Zhou Rongzhi, care a fost privit de Jiang Zemin ca un rival politic, le-a promis rezolvarea situației și a ordonat eliberarea celor deținuți. (Vedeți articolul: https://ro.clearharmony.net/articles/a110844-Apelul-de-la-Zhongnanhai-din-25-aprilie-1999-o-scuza-pentru-genocid.html)

Evenimentul mai sus menționat a fost folosit ca pretext pentru a escalada rapid campania politică și pentru lansarea unei persecuții de o amploare fără precedent. Jiang Zemin a creat instituția extralegală numită „Biroul 6-10”, cu misiunea de a coordona campania de represiune, pornind de la trei directive date de Jiang Zemin: „Distrugeți-le reputația! Ruinați-i financiar! Eliminați-i fizic!”. Totodată, mass-media de stat a instigat la ură populația contra Falun Gong. Mii și mii de practicanți, cărora nu li s-a dat dreptul de a se apăra în justiție, au fost aruncați în închisori, centre de îndoctrinare forțată și lagăre de concentrare, supuși torturilor fizice și psihice. În 2006, printr-o cercetare de pionierat, David Matas – avocat canadian specializat în drepturile omului – și David Kilgour – avocat și fost secretar de stat al Canadei – au dezvăluit atrocitățile, pe scară largă, de recoltare forțată pe viu a organelor de la prizonierii de conștiință Falun Gong. Această modalitate sinistră prin care guvernul chinez obține profituri uriașe de pe urma persecuției continuă și astăzi, fiind tot mai amplu documentată. Pentru lucrarea de investigație intitulată Bloody Harvest (Recoltarea sângeroasă), cei doi autori au fost nominalizați, în 2010, la Premiul Nobel pentru Pace.