MOPAN Suceava

Iwo Jima nu putea fi considerată de nimeni o achiziție tentantă în domeniul imobiliar: opt kilometri de la un capăt la altul, nici cinci kilometri în punctul de maximă lărgime, o movilă joasă situată la 1.100 de kilometri sud de Tokio, acoperită de roci, nisip și cenușă vulcanică, al cărei cap sudic era dominat de un vulcan stins, la o sută șaptezeci de metri peste nivelul mării, numit Muntele Suribachi.

Când a văzut-o pentru prima oară, un tânăr pușcaș american a apreciat că „nu merită nici 50 de cenți la o vânzare de recuperare a datoriilor”. Dar ținând cont de prețul în sânge plătit pentru cucerirea ei, Iwo Jima a fost, fără doar și poate, unul dintre cele mai scumpe locuri de pe Pământ.

În limitele reliefului său greu accesibil, insula deținea trei piste de aterizare și o garnizoană japoneză cu 21.000 de soldați. Un observator spunea că „era un furnicar de amplasamente de tun ascunse, de cazemate, de câmpuri minate și un sistem întortocheat de peșteri și adăposturi subterane”. Piesele de artilerie și mortierele erau strategic amplasate ca să acopere nu doar plajele, dar și, practic, fiecare metru pătrat din interior.

Pentru japonezi, valoarea strategică a insulei o constituia faptul că făcea parte din cordonul de apărare al insulelor-mamă; pentru americani, ar fi fost ca bază de avangardă pentru bombardierele B-29 și aparatele de vânătoare folosite ca escortă, care luau parte la ofensiva aeriană împotriva Japoniei. Toată lumea știa că va fi greu la Iwo.

Cu două zile înainte de debarcare, în timp ce navele de război pregăteau invazia prin bombardarea țintelor terestre, căutătoarele de mine și canonierele se apropiau tot mai mult ca să cerceteze plajele unde urmau să aibă loc debarcările. Ritmul operațiunilor preliminare era atât de alert, încât comandantul japonez a crezut că debarcarea era în plină desfășurare și a trimis un comunicat în acest sens.

În noaptea aceea, Radio Tokio și-a dezinformat cu mândrie ascultătorii spunând că prima tentativă de invazie a fost respinsă. În această zi, la ora 08:59 (cu un minut înainte de ora programată), primul val de pușcași marini a ajuns pe Red Beach One de pe ambarcațiunea de debarcare. Un batalion a întâlnit în cale un mic indicator pe care se putea citi „Bine ați venit la Iwo Jima”.

A fost un gest înțelept al celor din trupele speciale Navy Seals, care, cu două zile în urmă, cercetaseră zona de debarcare în căutare de bancuri de nisip, recife, mine și sisteme defensive subacvatice.

În această zi de 19 februarie 1945, au debarcat două divizii întregi de pușcași marini. O a treia divizie avea să urmeze. În final, pe insulă aveau să se adune 60.000 de pușcași marini. Muntele Suribachi a fost cucerit pe Z+4 (23 februarie), iar primul steag american a fost înălțat la ora 10:35.

Dinspre mulțimea adunată pe plajele de jos s-au auzit urale. Privind la siluetele minuscule cățărate pe culmea muntelui, unul dintre pușcași a spus: „Băieții ăia de-acolo trebuie să primească primă de zbor.” Nemuritoarea fotografie a înălțării drapelului a fost făcută trei ore mai târziu. Suribachi a însemnat doar începutul.

Înaintarea pușcașilor spre interiorul insulei a fost împiedicată sângeros la fiecare metru al drumului. În a zecea zi de luptă, abia cuceriseră mai puțin de jumătate din insulă. Îndărătul fiecărei dune de nisip, al fiecărei coame de deal sau râpe, apărătorii așteptau hotărâți să-și dea viața. Iwo Jima a fost cucerită abia în a 26 zi de la debarcare, iar actul final al rezistenței – un atac sinucigaș în pragul zorilor – a putut fi domolit abia pe Z+35 (26 martie).

Când Marina SUA a dat publicității numărul victimelor înregistrate după primele trei zile de luptă, presa de acasă a reacționat șocată. Într-un editorial pe prima pagină a ziarului San Francisco Examiner, William Randolph Hearst Jr. se întreba dacă merita plătit acest preț în vieți omenești.

Prețul a fost mare, într-adevăr. Din numărul total de aproape 26.000 de victime din rândurile pușcașilor marini și ale personalului Marinei Militare, au fost circa 6.000 de morți. Dintre japonezi, mai puțin de o mie au supraviețuit și au fost luați prizonieri.

Chiar înainte de încheierea luptelor, un B-29, în criză de carburant după efectuarea unei misiuni de bombardament asupra Japoniei, a efectuat o aterizare de urgență pe una dintre piste. A fost primul dintre cele 2.400 de avioane B-29 care aveau să utilizeze Iwo Jima în lunile de război ce mai rămăseseră. După aceea, amiralul Nimitz a caracterizat efortul depus de americani pentru cucerirea insulei ca fiind unul în care „eroismul ieșit din comun a devenit o virtute la ordinea zilei”.

Tot la 19 februarie:

1405: Moare cuceritorul mongol Tamerlan cel Mare.

1717: Se naște actorul englez David Garrick.

1743: Compozitorul italian Luigi Boccherini se naște în Lucca.

1876: Se naște în satul Hobița, județul Gorj, marele sculptor Constantin Brâncuși.

 

Geo Alupoae, critic de teatru 

Pușcașii marini americani debarcă pe Iwo Jima (1945), 10.0 out of 10 based on 1 rating
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
Cultural
SAV-COM Suceava
MOPAN Suceava
FACOS Suceava
Edofier Fier Forjat
Castiga premii zilnice cu factura electronica din contul E.ON Myline
Jidvei - vinuri albe romanesti de calitate
Jidvei - vinuri albe romanesti de calitate
A.I.T.I. Imobiliare Suceava
General Construct - Anunturi angajare
Aeroportul International Stefan cel Mare Suceava
REVINE Suceava
Hornar de Bucovina
Locuri de munca in Romania
ROMFOUR - Transport international de persoane colete - auto pe platforma
Loial Impex Suceava