Undeva departe, aprope de granița țării, într-un loc ticsit de frumusețe și încărcat de liniște se află Sfânta Mănăstire Putna, devenită pentru tinerii ortodocși din România și nu numai, locul de intâlnire la finalul anului. Poate că pentru mulți acest lucru poate părea ciudat: cum poate fi o Mănăstire locul în care să-ți petreci revelionul, dar povestea aceasta prinde glas de cațiva ani buni de când sute de tineri se adună la poartă la Sfântul Ștefan cel Mare pentru a se uni în rugăciune la cumpăna dintre ani.
Ca în fiecare an in perioada 30 decembrie- 2 ianuarie la Putna s-a desfășurat tabăra de Anul Nou. Membri ASCOR ( Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români ) și nu numai, s-au întâlnit cu mic cu mare pentru a celebra împreună noul an. De la an la an, numărul studenților crește semnificativ, anul acesta numărând aproximativ 300. Filialele prezente au fost din aproape toate regiunile: Ascor Suceava, Iași, București, Brașov, Galați, Bacău, Constanța, Chișinău, Studenți pentru Viață – București, etc.
Este greu să însumezi câteva cuvinte despre o experiență care ți-a umplut sufletul de toate lucrurile bune. Dar dacă ar fi să rezum totul la un cuvânt acela ar fi „bucurie”. O bucurie curată, împărtăsită între cei 300 de tineri prezenți la frumosul eveniment. Departe de haosul cotidian, acolo timpul se oprește și prinde viață fiecare secundă. Programul a fost unul încărcat atât spiritual cât si material: de la ascultări, drumeții, la conferinte, colinde, și numeroasele slujbe încărcate duhovnicește.
Unul dintre cele mai frumoase momente a fost cel al trecerii dintre ani. Biserica Mănăstirii Putna a devenit neîncăpătoare pentru sutele de persoane venite să asiste la slujbele deosebite: Priveghere, Moliftele Sfântului Vasile, Te Deum și Acatistul Mântuitorului. Dincolo de orice, să vezi atâția tineri îmbrăcați în straie românești umplând până la refuz biserica Mănăstirii, într-un moment în care marea majoritate petrec prin restaurante și baruri, pare pentru unii ceva ireal. Din fericire totul este atât de real. Chipurile lor luminoase oglindeau puritate, frumusete și speranță. Speranță că într-un colț al acestei Românii încă mai există ceva care să ne dea încredere și putere, că valorile și credința strămoșească încă ne mai ghidează în această lume care pare că își pierde încet încet reperele.
Aș îngheța timpul și aș prelungi acest revelion cât mai mult. Rămâne încă viu în memoria și sufletul meu, dar parcă nu este de-ajuns. Orașul îmi fură încet totul și șterge cu buretele lucrurile bune.
Singurul gând care îmi aduce bucurie este cel al reîntoarcerii cât de curând pe meleagurile liniștite și binecuvântate ale dulcei Bucovine.

Autor anonim