Comunicat de presă: „Lămuririle oferite de Ministerul Justiţiei conţin aspecte pe care, noi, traducătorii le-am înţeles iniţial şi nu schimbă situaţia pe care am sesizat-o, cea de dispariţie a profesiei de traducător autorizat. Considerăm termenul de prelungire insuficient pentru consultări având în vedere volumul de situaţii şi probleme identificate. Prevederile legii limitează în continuare traducătorii care colaborează cu mai multe firme. Acest aspect constituie o problemă cu atât mai mult în cazul limbilor rare, unde un număr redus de traducători sunt disponibili pentru întreaga ţară.

Apare o contrazicere între proiectul de lege şi lămurire. În lege se stipulează că un traducător judiciar se va supune organelor din cadrul Ministerului Justiţiei, iar în lămurire se menţionează că, de fapt, nu se îngrădeşte dreptul la muncă, fiindcă traducătorul poate prelua lucrări şi din alte domenii şi a le executa şi pentru alte entităţi publice şi private, dar folosindu-se de o altă autorizare, nu de cea de traducător judiciar, ci de traducător „în general”. Nu se menționează procedura prin care se stabileşte domeniul de activitate al traducătorului.

Ministerul Justiţiei este prea puţin preocupat de ceea ce se va întâmpla cu traducătorii angajaţi de către firme de avocatură, birouri notariale, instituţii publice şi private în baza autorizației de traducător şi care, potrivit proiectului de lege, nu vor mai putea profesa în această formă.

„Mulţumim” Ministerului Justiţiei că sprijină birocratizarea, colectivizarea şi naționalizarea activităţii de traducere, aceasta constituind urgenţa de grad zero a românilor. Grija purtată de către reprezentații Ministerului Justiţiei cu privire la veniturile traducătorilor este „apreciată”, având în vedere faptul că prin acest proiect de lege se urmăreşte introducerea unor taxe şi cotizații, atât către Ministerul Justiţiei, cât şi către Uniunea proaspăt înfiinţată.

Cu privire la redundanţa paragrafului din lămurirea oferită de MJ asupra informării clientelei, am dori să se facă publice documentele, statisticele, studiile care au stat la bază unei astfel de concluzii.

Conform legislaţiei în vigoare din România, nu societatea îşi asumă răspunderea civilă pentru eventualele erori din cadrul traducerilor, ci traducătorul, de aceea traducerile emise sunt semnate şi ştampilate de către acesta, în cadrul unei încheieri speciale unde se menţionează clar acest fapt.

Având în vedere lămuririle MJ, ne dăm seama cât de puţin s-au informat aceştia cu privire la realitatea curentă.

În concluzie, rămâne neclar un aspect important: cum îşi vor desfăşura activitatea traducătorul, traducătorul judiciar şi traducătorul autorizat?”

Florin Alexandru Hrebenciuc

Traducător autorizat engleză, franceză şi italiană