Lumina dimineții a scos la iveală surpriza pe care rebelii americani o pregătiseră generalului Sir William Howe, comandantul forțelor militare britanice din America. În timpul nopții, ei construiseră o poziție de artilerie fortificată pe culmea dealului Dorchester Heights, aflat în cealaltă parte a golfului față de Boston, și, chiar mai remarcabil, plasaseră și o baterie de tunuri puternice care acum domina nu numai portul, unde se afla flota britanică, dar și orașul însuși, unde 6.500 de soldați britanici, așa-numitele „tunici roșii”, fuseseră ținuți pe loc de armata rebelă încă din primăvara trecută.

Fără știrea britanicilor, americanii intraseră în posesia tunurilor după capturarea fortăreței britanice de la Fort Ticonderoga, cu un an în urmă. Apoi, printr-o operațiune eroică de logistică în timp de iarnă, pusă la punct de Henry Knox, librarul bostonian transformat în artilerist, tunurile masive, cântărind aproximativ 55 de tone, au fost puse pe niște sănii și trase de boi cale de mai bine de 480 de kilometri, peste solul înghețat, până la liniile de asediu ale rebelilor din jurul Bostonului.

Sir William și-a dat seama că jocul era cam pe sfârșite. Cu artileria într-o asemenea poziție, Bostonul era lipsit de apărare. Întrucât tunurile britanice din oraș nu puteau fi ridicate la o înălțime suficientă pentru a da o replică artileriei plasate pe culmile Dorchester Heights, singura speranță a lui Howe de a-i scoate pe americani din pozițiile lor și de a le captura tunurile era un atac de noapte. El a ordonat un atac chiar în seara acelei zile, dar acesta a fost mai întâi întârziat de o ploaie torențială, apoi anulat, oferind americanilor un răgaz suplimentar pentru a-și întări pozițiile.

A doua zi, generalul Howe s-a consultat cu comandanții săi într-un consiliu de război, prilej cu care s-a luat decizia de evacuare a orașului. Într-o înțelegere încheiată cu generalul Washington, Howe a promis să nu incendieze Bostonul dacă membrilor comandamentului său li se îngăduia să plece în siguranță. Așa se face că, zece zile mai târziu, garnizoana britanică și o mie de loialiști americani s-au îmbarcat pe nave și au pornit spre Halifax, Nova Scoția.

Odată cu evacuarea Bostonului de către britanici, prima rundă a Revoluției Americane – din New England, în jurul localităților Lexington, Concord și Bunker Hill – a fost câștigată de rebeli. Avea să urmeze un război lung, cu peste șase ani de lupte, iar runda a doua avea să înceapă în doar patru luni, cu o mare debarcare a armatei britanice în apropiere de New York City.

Tot la 5 martie:

1696: Se naște la Veneția pictorul Giovanni Battista Tiepolo.

1933: Hitler și aliații săi naționaliști câștigă majoritatea în Reichstag, la ultimele alegeri libere din Germania, până după al Doilea Război Mondial.

1953: Moare unul dintre cei mai mari călăi ai omenirii: Iosif Stalin.

 

Geo Alupoae, critic de teatru 

Rebelii coloniști îi gonesc pe britanici din Boston (1776), 10.0 out of 10 based on 1 rating
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
Cultural
SAV-COM Suceava
A.I.T.I. Imobiliare Suceava
General Construct - Anunturi angajare
Aeroportul International Stefan cel Mare Suceava
REVINE Suceava
Hornar de Bucovina
Locuri de munca in Romania
ROMFOUR - Transport international de persoane colete - auto pe platforma
Loial Impex Suceava