În 1791, cu numai cinci minute înainte de ora 1, în această noapte friguroasă și umedă de decembrie a murit compozitorul pe care mulți îl consideră cel mai important în istoria muzicii occidentale, Wolfgang Amadeus Mozart.

În ultimele luni de viață, Mozart a definitivat unele dintre marile sale opere. Concertul său pentru clarinet a fost publicat pe 29 septembrie, iar cea mai iubită dintre operele sale, Flautul fermecat, a avut premiera la Viena în ziua următoare.

În momentul morții terminase magnificul Requiem.

La sfârșitul lunii noiembrie, Mozart a fost dus în pat în apartamentul său din Rauhensteingasse din Viena, dar a continuat să lucreze la Requiem. În preziua morții, o parte din partitură i-a fost cântată la capul patului. Fără îndoială, conștient de sfârșitul său, compozitorul a remarcat: „Nu v-am spus că scriu Requiemul pentru mine?”. Nu peste mult timp, avea să pășească în neființă.

Cauza exactă a morții lui Mozart este controversată și azi. La acea vreme, moartea sa a fost pusă pe seama unei „febre miliare acute”, dar diagnosticele ulterioare au inclus insuficiența cardiacă, febra reumatică, tifosul, trichineloza, blocajul renal, bronho-pneumonia indusă de o infecție streptococică și sindromul cu denumire înfricoșătoare Schönlein-Henoch.

Poate că tocmai incertitudinea cauzei a generat speculația conform căreia moartea sa nu ar fi fost tocmai naturală, ci a survenit în urma otrăvirii de către compozitorul rival, Antonio Salieri. O sursă menționează că, în faza terminală, Mozart i s-ar fi plâns soției: „Cu siguranță cineva m-a otrăvit.” Majoritatea istoricilor consideră că afirmația dovedește cât de rău se simțea.

Se spune că Salieri, distinsul dirijor al împăratului, a recunoscut că l-a otrăvit pe Mozart din invidie profesională, dar în momentul presupusei confesiuni deja avea probleme psihice.

Mozart a murit cu două luni înainte de a împlini treizeci și cinci de ani.

A fost înmormântat, după o mică ceremonie funerară, într-o groapă comună nemarcată și, la cererea soției sale, Requiem-ul a fost terminat de către compozitorul austriac, mai puțin cunoscut, Franz Xaver Süssmayr.

Tot la 5 decembrie:

63 î.Hr.: Consulul roman Cicero îl denunță pe agitatorul Catilina Senatului roman.

1926: Moare pictorul impresionist francez Claude Monet.

1933: Prohibiția este revocată în SUA, după mai bine de 13 ani de privațiuni.

Geo Alupoae, critic de teatru