Ultimii doi ani au fost marcați în mod brutal și neașteptat de pandemia cu Coronavirus. Totul s-a schimbat și viața a devenit dependentă de măști și mănuși. Lumea întreagă folosea aceste chestii la figurat, dar mai puțin la propriu.

Sportul de pe mapamond a fost una din ramurile care a suferit cel mai mult. Nu s-au mai putut organiza competiții, iar suporterii au fost nevoiți să umble la frigider des în carul eventualelor concursuri, care și ele au venit târziu. Îmi aduc și acum aminte că singurul campionat de fotbal european care a mers înainte a fost cel din belarus, acolo unde președintele Lukașenko, după un meci de hochei, a dezvăluit secretul, mișcare și vodkă sau invers.

În anul care a trecut sportul sucevean a demonstrat încă o dată că merită mai mult pentru că merită. Nu comentăm ce s-a întâmplat până în prezent, însă Olimpiada de la Tokyo a arătat ce pot bucovinenii. Cea mai bună performanță a României a fost realizată de o sportivă suceveancă, Ancuța Bodnar, care alături de botoșăneanca Simona Radiș, au cucerit medaia de aur la canotaj. Nu mai trebuie de menționat faptul că încă patru suceveni au urcat pe podiumul de premiere în aceeași disciplină.

Aceste rezultate incredibile sunt meritul muncii de ani de zile ale celor care au grijă de sportul din Suceava. În condiții destul de grele, sportivii suceveni au arătat că au ”sânge în instalație”.

Atleții suceveni, luptătorii, boxerii au continuat să se antreneze în condiții improprii în ultimul an, dar nu au renunțat la visul lor de a fi campioni și s-au numărat de fiecare dată printre cei care au urcat pe podiumul de premiere în competițiile care s-au organizat, puține, dar bune.

În ceea ce privește sporturile de echipă, Suceava a reușit să trăiască într-un an de pandemie, cu greu.

Să începem, așa cum este și normal, din top. Handbalul sucevean a reușit să se mențină în primul eșalon valoric după un sezon relativ acceptabil, urmat de emoții grele după eșecul cu U Cluj de la baraj. S-a trecut peste acest hop, ”veteranul” profesor Petru Ghervan a venit la timonă, lotul este mai competitiv, totuși și finalul acestui sezon competițional pare să implice din nou lupte cu echipele din eșalonul secund. Oricum, datele problemei sunt altele pentru că CSU din Suceava are o echipă deosebită.

Rugbiul și voleiul sucevean au supraviețuit cu greu în al doilea an al pandemiei. Primii, semiprofesioniști, au avut de luptat cu echipe mai unite și mai bine pregătite. Au pierdut acolo unde nimeni nu se aștepta, dar au rămas în posesia Cupei Bucovinei, după ce au învins de două ori RC Gura Humorului, formație care merită toate felicitările.

La volei, poate că a fost relativ mai ușor, dacă ne gândim la faptul că pe teren evoluează doar șase jucători. Sucevenii, conduși de Tudor Orășanu au arătat determinare și dorință de victorie și nu s-au făcu de râs fiind din nou la barajul de promovare. Nu am comentat nimic de Mădălina Amăestroaie, de la tir cu arcul, prezentă la Olimpiadă pentru că a fost ceva de senzație.

Fotbalul sucevean și-a arătat din nou limitele în anul care a trecut nereușind să acceadă la locul pe care îl merită, zic eu, Divizia B, adică Liga a II-a. Cu o grămadă de jucători noi în lot de fiecare dată, Foresta Suceava, deși a fost printre primele în seria ei, nu s-a descurcat cu formații de calibru din celelalte serii. Oricum, sistemul de promovare este complicat și riguros, făcut special de FRF pentru echipele care pot rezista financiar în eșalonul secund. Foresta Suceava are un lot bun, o perspectivă bună, o șansă, dar ne-am mai întâlnit cu aceste date ale problemei.

La finale de an 2021 trebuie să spunem lucrurilor pe nume. Poate că viața sportivilor are avantajele ei, dar și restricții, și se termină cam repede. Pentru iubitorii sportului sucevean trebuie să spunem faptul că sportivii suceveni nu mai au păr în nas după câte teste li s-au făcut în acest an și în 2020 și nu mai au scuipat la furcă, cum se spune, dar au continuat să creadă în visul lor și merită toate felicitările.