Întorcându-se din celebra sa cruciadă în Țara Sfântă, regele Angliei, Richard Inimă-de-Leu, naviga spre casă în Adriatica, dar o furtună l-a obligat să se oprească în Veneția. Apoi, a luat neinspirata hotărâre să își continue călătoria pe uscat, prin Austria, deși știa că ducele Leopold se număra printre dușmanii săi. Când cruciații cuceriseră Accra, Richard refuzase să îi dea lui Leopold partea din pradă care îi revenea și ordonase ca stindardul lui să fie aruncat în țărână de pe zidurile cetății. Leopold plecase furios, jurând să se răzbune.

Măsura de prevedere pe care a luat-o Richard când a intrat pe domeniile lui Leopold a fost să călătorească deghizat în negustor bogat. Însă, apropiindu-se de capitala ducelui, Viena, Richard a mai făcut două greșeli. Extenuat de timpul pe care îl petrecuse pe drumuri, a rămas în orașul Ganina timp de trei zile și l-a trimis pe unul dintre pajii săi să cumpere provizii, cu o pungă plină de aur.

În această zi, ultima pe care Richard a petrecut-o în Ganina, pajul mergea agale prin piață, cheltuindu-și aurul, având una dintre mănușile regelui, care purta însemnele regale, prinsă neglijent la centură. Atenți, agenții ducelui Leopold l-au zărit și l-au prins pe pajul neglijent, forțându-l să dezvăluie că Richard și restul anturajului său stăteau la un han din apropiere.

Soldații lui Leopold au încercuit pe loc hanul și nu le-a trebuit mult să-l prindă pe regele Angliei, în ciuda încercării sale de a se deghiza din nou, de această dată în bucătar. În cursul următoarelor 14 luni, Richard a fost ținut prizonier în castelul lui Leopold de la Dürnstein, pe Dunăre.

Tradiția spune că a fost găsit de credinciosul său trubadur Blondel, care rătăcea prin Europa, cântând o baladă pe care o compusese împreună cu Richard.

Când a trecut prin dreptul castelului, Richard i-a auzit glasul și i-a răspuns intonând o strofă din aceeași baladă, astfel încât Blondel să știe că-l găsise pe rege.

În orice caz, după cât se pare, ducele Leopold nu a păstrat secretul în privința prizonierului său, de vreme ce principala calitate a regelui era tocmai răscumpărarea pusă pe capul lui. Richard a fost eliberat, în cele din urmă, pe 3 februarie 1193, pentru o răscumpărare de 150 000 de mărci de argint, egale în greutate cu 34 de tone.

În 2004 ar fi valorat neînsemnata sumă de 3 500 000 de lire sterline, însă în 1192 a reprezentat cu adevărat o răscumpărare regală, un preț care practic a dus Anglia în pragul falimentului.

Tot la 21 decembrie:

1375: Moare la Certaldo scriitorul Giovanni Boccaccio.

1804: Se naște premierul britanic Benjamin Disraeli.

1879: Se naște la Gori, în Georgia, dictatorul sovietic Iosif Visarionovici Stalin (Djugașvili).

1940: Moare scriitorul american F. Scott Fitzgerald.

Geo Alupoae, critic de teatru