Miile de fani români şi-au pus mari speranţe în reprezentativa lor în partida cu Elveţia. Din păcate, în bunul obicei străbun” ai noştri nu au reuşit să muşte zdravăn din ciocolata elveţiană, au „ros” doar o bucăţică. A fost o perioadă bună de joc în startul partidei, dar iarăşi „tata Puiu” a folosit tactica luptei de „partizani”, loveşti puţin şi te retragi.

Încă o dată s-a demonstrat faptul că românii, „mâncători” de seminţe de dovleac, nu trebuie să se lupte cu fabricanţii de „croissant” şi de „toblerone”. Pentru ca să-i poţi birui pe cei care au în echipă toate naţiile pământului trebuie să foloseşti eterna „şmecherie” românească. De-a lungul anilor a fost relevantă faza că pentru a câştiga cu marile puteri românii au avut „mingicari” ca Dobrin, Balaci sau Hagi. Nu poţi învinge în vest decât dacă faci o „comedie” cu mingea. Nu poţi juca numai cu luptători din forţele de descurajare ca Hoban, Pintilii sau Prepeliţă, trebuie să încerci puţină imaginaţie şi tehnică pe care o au Stanciu, Alibec sau Sânmărtean. E adevărat că ei sunt un pic mai mult îndrăgostiţi de minge, dar doar aşa îi mai scoţi din sărite pe vestici şi atunci ei fac greşeli, dovadă sunt singurele penaltiuri acordate le EURO 2016, lovituri de pedeapsă pentru România.

Adevărat este şi faptul că şi francezii şi elveţienii au reuşit două goluri pe care nici zece „greuceni” nu le scoteau, un motiv în plus să „exagerăm” cu tehnica noastră proverbială împotriva norocului echipelor mari şi scumpe.

Aşa cum se anticipa de altfel, ultimele speranţe ale noastre se leagă din nou de întâlnirea de tradiţie cu prietenii noştri albanezi. Dacă francezii şi elveţienii erau destul de masivi şi au câştigat în general duelurile individuale, albanezii se „bat până în pânzele albe”. Nu suntem noi inventatorii jambierei sau a steagului de corner, însă pentru a-i depăşi pe dîrjii albanezi trebuie să foloseşti fantezia şi jucătorii care ştiu cu „pucul”. Să sperăm că măcar de data asta bafta va fi de partea noastră pentru că naţionala României nu a jucat rău nici cu Franţa, nici cu Elveţia, dar poate mai mult. Poate că măcar de data asta „bunicul” nu va mai fi „pui”, ci „şarpe”sau chiar „leu”, chiar şi românesc şi va juca ofensiv.