Ecaterina cea Mare moare în această zi de 6 noiembrie 1796, la vârsta de 67 de ani, după ce fusese împărăteasa Rusiei în ultimii 34 de ani.

Ecaterina s-a născut în Germania și a fost adusă în Rusia la vârsta de 14 ani, pentru a se căsători cu viitorul țar, Petru al III-lea. Când acest prinț neajutorat a câștigat în cele din urmă tronul, Ecaterina avea 33 de ani și era complet înstrăinată de soțul ei.

Avusese deja cel puțin trei amanți, dintre care unul era probabil tatăl fiului ei, viitorul țar Pavel I. La șase luni după urcarea lui Petru pe tron, Ecaterina a pus mâna pe putere și a pus la cale asasinarea soțului ei de către fratele amantului său de la acea vreme.

De atunci, Ecaterina a avut o domnie perfectă în Europa, cu un șir de amanți din ce în ce mai tineri, pe care îi răsplătea din belșug când se plictisea de serviciile lor. A avut cel puțin nouă favoriți în timpul domniei, cel mai tânăr fiind Aleksandr Lanskoi, de 20 de ani, pe care l-a angajat când ea avea cincizeci și unu de ani.

Se zvonea că toți amanții Ecaterinei erau testați în prealabil de doamnele de la curte, înainte de a fi invitați să își ofere serviciile împărătesei. Fără doar și poate, candidații aveau nevoie atât de rezistență, cât și de imaginație, de vreme ce Ecaterina cea libertină se îngrășase destul de mult pe măsură ce îmbătrânise. Ultimul său amant, Platon Zubov, trebuie să fi fost deosebit de hotărât: avea doar 22 de ani când împărăteasa, pe atunci de 60 de ani, l-a angajat.

Deși era bârfită în toată Europa (Frederic cel Mare o numea Messalina Nordului), Ecaterina a schimbat Rusia pentru totdeauna. Pretinzând a fi liberală, era, din multe puncte de vedere, extrem de reacționară. A mărit obligațiile iobagilor ruși și mai mult, crescând puterea moșierilor, eliminând orice protecție a iobagilor din partea statului și interzicând strict orice cerere de ajutor adresată suveranului. De asemenea, a impus iobăgia ucrainenilor, care fuseseră liberi până atunci.

Chiar și așa, ea se considera un conducător luminat, corespondând cu intelectuali ca Voltaire și Diderot. S-a oferit voluntar, împreună cu fiul său, pentru primele inoculări cu vaccin anti-tuberculoză în Rusia, pentru a da un exemplu poporului său suspicios și recalcitrant. A mărit, de asemenea, și teritoriul țării sale, anexând circa 520 000 de kilometri pătrați de teritoriu nou, echivalent ca mărime cu statele California și New York împreună, o zonă de peste două ori mai întinsă decât Marea Britanie.

Pe 5 noiembrie 1796, Ecaterina a fost doborâtă de un atac cerebral. Ca și George al II-lea înaintea ei și Elvis Presley ulterior, se afla în toaleta sa atunci când s-a întâmplat. A fost nevoie de șase bărbați puternici pentru a-i căra corpul inconștient în dormitor, unde a fost pusă pe o saltea pe podea, fiind prea grea ca să fie ridicată pe pat. În ciuda eforturilor doctorilor de a o resuscita, nu și-a recăpătat cunoștința și a murit la ora 9:45, în seara următoare.

Imediat după moartea Ecaterinei, fiul ei, Pavel, a exhumat corpul tatălui său. Apoi a transformat funeraliile de stat ale Ecaterinei, din Catedrala Sfinților Petru și Pavel, într-o dublă ceremonie, cu cadavrul încă proaspăt al împărătesei umflate așezat lângă rămășițele soțului pe care îl omorâse cu 34 de ani în urmă.

Tot la 6 noiembrie:

1860: Abraham Lincoln este ales al șaisprezecelea președinte al SUA.

1893: Moare compozitorul rus Piotr Ilici Ceaikovski.

Geo Alupoae, critic de teatru.