„Când un om se satură de Londra, se satură de viață; pentru că în Londra există tot ce ți-ai putea dori de la viață”. Așa credea Samuel Johnson, cel mai mare orator al secolului al XVIII-lea, care este posibil să fi fost obosit de viață când a murit, la ora 7:15, în orașul pe care îl iubise.

Fiul unui librar, Johnson a fost considerat o figură literară de marcă, dar și un excentric formidabil al timpurilor sale. În tinerețe se îmbolnăvise de scrofuloză, boală care îi lăsase cicatrici pe gât și pe față. Un om corpolent, greoi, cu un temperament imprevizibil, este descris astfel de Macaulay: „Corpul gigantic, fața masivă, ridată de cicatricile bolii, haina cafenie, cei mai urâți ciorapi negri, peruca cenușie cu bretonul pârlit, mâinile murdare, unghiile mâncate și tăiate până la carne”.

Cea mai cunoscută operă a lui Johnson a fost Dicționarul limbii engleze, pe care l-a publicat în 1775, după opt ani de muncă. Acesta conține în jur de 40 000 de cuvinte, toate clar exprimate, multe uimitoare astăzi și unele amuzante.

Cu autoironie, el definea profesia de lexicograf ca „scriitor de dicționare, un salahor inofensiv”. Cu siguranță a fost sarcastic când a dat definiția cuvântului network (rețea): „Orice este reticulat sau încrucișat la distanțe egale, cu interstiții între intersecții”.

Datorită succesului lucrărilor sale, a ajuns să fie poreclit „Johnson Dicționarul”. La zece ani după publicarea dicționarului său, Johnson a primit un titlu onorific de Doctor în Drept al Colegiului Trinity din Dublin. Deși a menționat că „nimeni, în afară de proști, n-a scris vreodată decât pentru bani”, Johnson a avut un succes financiar moderat, fiind pasionat mai degrabă de literatură decât de recompensele financiare.

În ciuda admirației stârnite în rândul prietenilor din domeniul literar, Johnson suferea de depresii frecvente, având două căderi nervoase. Religios și cu frică de moarte, și-a gravat pe ceas, în limba greacă: „Noaptea vine”. Cea mai mare parte a vieții sale s-a confruntat cu un disconfort fizic sever: umflarea frecventă a picioarelor, și cu o bronșită cronică.

Cu un an înainte să moară, Johnson a suferit un atac cerebral, fiind chinuit și de celelalte boli. Deprimat, dar dornic să continue, îi scria unei cunoștințe: „Voi fi cucerit [de moarte]; nu voi capitula”. Cucerit a fost la sfârșitul anului 1784, la vârsta de 75 de ani.

Aceasta este descrierea ultimelor momente ale lui Johnson, făcută de marele său biograf James Boswell: „Scriindu-și, după cum a mai fost menționat, testamentul pe 8 și 9 decembrie și cu toate afacerile lumești încheiate, s-a chinuit până luni, pe data de 13, când a murit pe la ora șapte seara, arătând atât de puțină durere, încât cei care erau lângă el și-au dat cu greu seama că murise”.

Este înmormântat la Westminster Abbey.

Multe dintre informațiile noastre despre Johnson vin din monumentala biografie scrisă de Boswell. Publicată la câțiva ani după moartea sa, Viața lui Samuel Johnson LL.D. ne amintește de multe dintre maximele lui Johnson, cum ar fi „Patriotismul este ultimul refugiu al unui ticălos”, și ne oferă un portret nepieritor al unui literat a cărui operă a rămas în mare parte necitită, dar a cărui personalitate ne fascinează încă.

Tot la 13 decembrie:

1250: Moare împăratul Sfântului Imperiu Roman, Frederic al II-lea.

1466: Moare sculptorul florentin Donatello.

1553: Se naște primul rege Bourbon al Franței, Henric al IV-lea.

1642: Abel Tasman descoperă Noua Zeelandă.

1944: Moare pictorul rus Vasili Kandinski.

1961: Moare pictorul naiv american Grandpa Moses, la vârsta de 101 ani.

Geo Alupoae, critic de teatru și impresar artistic la Teatrul Municipal „Matei Vișniec” Suceava