Relațiile dintre Spania și SUA au fost deteriorate într-un mod periculos de revolta prelungită din colonia spaniolă Cuba și de condițiile de trai lamentabile ale cubanezilor colonizați. În cele din urmă, președintele William McKinley a ordonat navei de război Maine să se deplaseze la Havana ca să-i liniștească pe americanii care trăiau acolo.

În seara zilei de 15 februarie 1898, imediat după ora nouă seara, Maine a aruncat în liniște ancora, cea mai mare parte a echipajului dormind în hamacuri, în vreme ce căpitanul Charles Sigsbee se afla în cabina lui și scria o scrisoare. Mai târziu, avea să-și amintească: „Am lăsat jos tocul și am ascultat notele gornistului, care erau de o frumusețe ieșită din comun în tăcerea apăsătoare a serii… Tocmai puneam scrisoarea în plic când a avut loc explozia. A fost o erupție, o ruptură și un bubuit extraordinar de intens, zgomotul având în cea mai mare parte un caracter metalic. A fost urmat de zgomote grele și amenințătoare, la fel de metalice. Vasul s-a cutremurat și s-a zgâlțâit, înclinându-se ușor către babord. Lumina electrică s-a stins. După care s-a instalat un întuneric deplin și fumul”.

O explozie enormă a cuprins jumătatea din față a corabiei, chiar în locul unde erau adăpostiți cei mai mulți oameni. Maine a ajuns pe fundul portului Havana. Din cei 350 de oameni aflați la bord, 260 au pierit odată cu corabia. A doua zi de dimineață, doar pupa și puntea carbonizate și contorsionate mai puteau fi zărite peste nivelul apei din port. Cu toate că nimeni nu știa cine detonase încărcătura, baronul presei William Randolph Hearst n-a avut nici un scrupul inflamând opinia publică americană prin învinuirea hispanicilor.

Ziarul lui, New York Journal, se afla într-un aprig război în privința difuzării cu ziarele concurente, iar Hearst era încredințat că un război împotriva Spaniei era exact ceea ce îi trebuia ca să-și sporească numărul de cititori. Journal chiar a publicat desene care urmăreau să arate cum sabotorii spanioli fixau o mină subacvatică de carena vasului Maine.

În scurt timp, majoritatea americanilor au ajuns să creadă că spaniolii cei mârșavi aruncaseră în aer nava de război într-un gest de dispreț arogant față de America. Hearst a trimis urgent reporteri și pe artistul grafic Frederick Remington în Cuba, pentru a relata așa-numitul război dintre spaniolii cei lași și eroicii rebeli cubanezi. Negăsind decât liniște, Remington i-a telegrafiat lui Hearst: „Nici urmă de război. Cer să fiu rechemat”. Răspunsul lui Hearst a fost la obiect: „Te rog rămâi. Tu furnizezi desenele, eu furnizez războiul”.

Hearst s-a ținut de cuvânt. Sub presiunea marii fervori patriotice a opiniei publice, Congresul American a cerut imperios Spaniei să se retragă din Cuba, ca în aprilie să izbucnească Războiul Hispano-American. Statele Unite au câștigat o confruntare inegală jalnică, în doar opt luni obligându-i pe spanioli să accepte un tratat de pace prin care Statele Unite dobândeau Guam, Puerto Rico și Insulele Filipine.

Mândria adusă de victorie i-a făcut pe mulți să uite de Maine. La fel cum uitat a fost și faptul că, timp de mai mulți ani, nimeni n-a știut cu adevărat de ce explodase vasul cu pricina și cine fusese răspunzător pentru asta. Dar în 1976, un studiu al Marinei americane a arătat că, cel mai probabil, a fost vorba despre o explozie accidentală petrecută în magazia de cărbuni a vasului, de vină fiind numai nava Maine și echipajul său.

Tot la 15 februarie:

1564: Astronomul, matematicianul și fizicianul italian Galileo Galilei se naște la Pisa.

1944: Avioanele Aliaților distrug străvechea mănăstire de la Monte Cassino, Italia.

Geo Alupoae, critic de teatru