Site-ul stirileprotv.ro anunță: „Informații utile pentru românii care au credite în valută: le vor putea achita în avans la cursul de la data obținerii lor, cu ajutorul unui împrumut de refinanțare, pentru care ar urma sa plătească rate cu 25% mai mici. Asta prevede un proiect de lege care a fost depus la Camera Deputaților și este susținut de parlamentari din toate partidele. Potrivit proiectului de lege, românii împrumutați în euro, franci elvețieni, dolari, dar și alte valute vor putea să ramburseze în avans creditul exact la cursul din luna în care au luat împrumutul.
Spre exemplu, cine a luat un credit în anul 2007 va returna datoria nu la 4 lei și 50 de bani cât este cursul în prezent, ci la 3,5 lei. Pentru un credit de 50.000 de euro acordat pe 30 de ani, banca trebuie să încaseze o dobândă de 53.000 de euro pe lângă suma împrumutată.
Deputatul UDMR care a propus proiectul de lege spune ca și băncile trebuie să-și asume pierderile, nu doar oamenii.
Proiectul este susținut de parlamentari din toate forțele politice importante reprezentate în Parlament: PSD, PNL, PDL, UDMR și minorități.”
Inițiativa este extrem de interesantă și merită cea mai mare atenție: va reuși clasa politică românească să facă ceva împotriva băncilor? Sau lobby-ul bancar va duce la uitare această inițiativă? Deja constat că aceasta știre, poate una dintre cele mai importante pentru cetățeanul român, nu este de găsit pe chiar pe prima pagină.
La fel de interesantă, potrivit aceluiași portal, este însă și recomandarea Comisiei Europene prin care se recomandă recalcularea creditelor în monedă națională, evident pentru a reduce riscul valutar.
În context mai amplu, internațional, mai că sunt tentat să cred că politicienii și păpușarii (sistemele financiare) încep să se gândească de un blocaj al sistemului. Nu cred însă că poate încă fi vorba de așa ceva; mai este loc de muls populația globului, mai sunt rezerve. Mă gândesc că este posibil ca la mijloc să fie o încercare de manipulare a populației – uite clasa politică se preocupă de credite, sau doar un calcul pragmatic al bancherilor – mai bine câștigăm ceva decât să pierdem tot (din ce în ce mai multe credite devin neperformante). La acestea trebuie adăugată și lichiditatea de pe piață; iar aceasta poate fi mai bine absorbită de populație, la dobânzi mai mari decât cele obținute de la statele tot mai îndatorate. Pe de altă parte, primele două păreri se poate să fi fost gândite la pachet. Mă refer evident la faptul că, în Europa cel puțin, populația este tot mai sărăcită de austeritatea dictată de Germania (ale cărei corporații profită, bineînțeles) și, în consecință, o astfel de mișcare ar duce la creșterea consumului și, de ce nu, o reîntoarcere la împrumuturi. Pe de altă parte, dacă o mișcare de acest gen se produce, sistemele politice europene ar avea masiv de câștigat… electoral. Cetățeanul va aplauda această inițiativă, va căpăta încredere în sistemul politic și, cu siguranță se va întoarce la bănci, evident mult mai calculat decât până în 2008.
Până una-alta, cel puțin pe termen scurt, populația ar putea să respire oarecum mai ușurată.
Nu ne rămâne decât să așteptăm!