În sfârșit, se semnase Tratatul din Westfalia, iar Războiul de Treizeci de Ani – cel mai distructiv din istoria Europei, până în 1914 – se apropia de sfârșit.

Războiul de Treizeci de Ani a constat dintr-o serie de războaie purtate, în principal, din cauza diferendelor religioase dintre catolici și protestanți și s-a extins prin participarea unor regi care văzuseră în haosul războiului o ocazie de a pune stăpânire pe alte teritorii.

Principalul instigator a fost regele cu educație iezuită Ferdinand al II-lea al Austriei. Recunoscut ca rege al Boemiei de către Dieta Boemiană, el a început convertirea forțată a populației predominant protestante la catolicism.

Era un om bun și blând, un monarh popular, care se îmbrăca ca un curtean spaniol, dar când venea vorba de religie, devoțiunea sa față de absolutismul romano-catolic devenea greu de suportat de către noii săi supuși care, conduși de nobilime, s-au revoltat și l-au detronat. După cinci ani de conflict armat, Ferdinand și-a recăpătat autoritatea regală, dar, în acest moment, războiul se extinsese, cuprinzând Polonia, Rusia, Danemarca, Suedia, Olanda și zeci de principate germane semi-autonome, asupra cărora Ferdinand câștigase teoretic conducerea, devenind împărat al Sfântului Imperiu Roman în 1619.

Pe lângă războaiele religioase, Războiul de Treizeci de Ani a fost exacerbat de lupta dintre Sfântul Imperiu Roman al Habsburgilor și Franța condusă de cardinalul Richelieu. Majoritatea bătăliilor au avut loc pe teritoriu german și aproape 350.00 de oameni au fost măcelăriți pe câmpul de luptă, din cauza faptului că puterile combatante aruncau în luptă mercenari.

Fără milă față de civilii întâlniți în cale, armatele au distrus sate întregi și au făcut ravagii pe câmpurile pe lângă care treceau, jefuind, arzând și curățind locurile de țărani și de mâncare. Se estimează că au murit în total opt milioane de oameni.

Învingătorii, dacă au existat într-adevăr învingători, au fost Franța, devenită cea mai puternică forță a Europei, Olanda, care și-a câștigat independența față de Spania, și Suedia, care domina acum regiunea baltică.

Cel mai mare învins a fost chiar regele Ferdinand, cel care iscase conflictul, numai că el a murit cu 11 ani înainte de sfârșitul războiului. Dar ideea sa despre un Sfânt Imperiu Roman cu un împărat la conducere și un papă alături era la fel de moartă ca și mulțimile de oameni uciși de sabie, foamete și molime în timpul războiului.

Tot la 24 octombrie:

1273: Este încoronat la Aachen primul împărat al dinastiei Habsburgilor, Rudolf von Habsburg.

1537: Regina Jane Seymour a Angliei moare la 12 zile după nașterea viitorului rege Eduard al VI-lea.

1725: Moare la Napoli compozitorul Alessandro Scarlatti.

1917: Austriecii îi înving pe italieni în bătălia de la Caporetto.

1929: Începe Marea Criză, odată cu prăbușirea acțiunilor de pe Wall Street, în „Joia Neagră”.

Geo Alupoae, critic de teatru.