„Bucuros aș urca, totuși mi-e frică să nu cad”, zgâriase Sir Walter Raleigh pe un geam folosindu-se de inelul său cu diamant. Stăpâna sa, regina Elisabeta, a observat aceste rânduri și a scris sub ele: „Dacă inima ție slabă, nu urca deloc”.

În toți anii care au urmat, inima lui Raleigh nu a fost slabă deloc, fie că urma să colonizeze Virginia, că îi ataca pe spanioli, explora fluviul Orinoco, lupta pentru favorurile reginei sau seducea doamnele de la curte.

Timp de 22 de ani, Raleigh a fost susținut de regina Elisabeta (chiar dacă îi era, din când în când, interzis accesul la Curte pentru comportamentul său nepotrivit). Singura sa greșeală a fost că a lăsat-o însărcinată pe una dintre doamnele de la curtea reginei, Elizabeth Throckmorton, și s-a căsătorit în secret cu ea; Raleigh și soția sa au fost închiși, pentru scurt timp, în Turnul Londrei.

După moartea reginei, în anul 1603, Raleigh a intrat în opoziție față de urmașul acesteia, Iacob I, care nu era interesat deloc de aventurile sale. Mai rău, dușmanii lui Raleigh au lansat zvonuri false cu privire la încercarea acestuia de a-l detrona pe rege, astfel încât a fost închis în Turn din nou, de data aceasta pentru 13 ani. Dar această perioadă nu i-a afectat spiritul, Raleigh începând să scrie Istoria lumii în închisoare.

Eliberat, în cele din urmă, în 1616, Raleigh a fost trimis într-o altă expediție pe fluviul Orinoco pentru a căuta aur, dar având ordine stricte de a nu viola nici o proprietate spaniolă.

Din păcate pentru Raleigh, secundul său a ignorat ordinele și a incendiat un oraș spaniol. La întoarcerea în Anglia, Raleigh a fost arestat imediat și, pe 29 octombrie 1618, curteanul-poet aventurier, în vârstă de 66 de ani, a fost condus spre eșafodul din curtea palatului vechi de la Westminster. Acolo, înconjurat de oficiali și de 60 de soldați, favoritul reginei, cel căruia îi era frică să nu cadă, a căzut în sfârșit.

Dar nici în ultimele clipe de viață spiritul nu l-a părăsit. Stând alături de călăul cu mască, Raleigh a atins barda și a remarcat mucalit: „Un leac cam ascuțit, dar sigur pentru toate bolile”. Apoi, întorcându-se spre asistența solemnă, ia adresat ultimele cuvinte: „Am o lungă călătorie de făcut și trebuie să-mi iau rămas-bun de la invitați”.

Ca o concluzie îngrozitoare a execuției, capul său i-a fost oferit soției într-un sac din piele roșie.

Tot la 29 octombrie:

1628: Cardinalul francez Richelieu cucerește La Rochelle, punând capăt independenței protestanților din Franța.

1787: Opera lui Mozart Don Giovanni este interpretată în premieră la Praga.

1863: Filantropul elvețian Henri Dunant înființează Crucea Roșie Internațională.

1875: Se naște, în Anglia, Maria, regina României, consoarta regelui Ferdinand și mama regelui Carol al II-lea. A fost supranumită „mama răniților” și „regina-soldat” pentru implicarea ei din timpul Primului Război Mondial.

1923: Este proclamată Republica Turcă, după căderea Imperiului Otoman.

Geo Alupoae, critic de teatru.