Am crescut de mic pe stadionul „Areni”, simt freamătul tribunei, cunosc sunetul a 1.000 de spectatori care mănâncă în acelaşi timp seminţe şi am cunoscut de-a lungul anilor fotbalişti, suporteri şi „chibiţi” adevăraţi. Publicul sucevean este unul exigent şi bun cunoscător al fotbalului, însă în ultima vreme şi-a cam pierdut răbdarea şi noţiunea de fair-play.

Prieten este cel care te ajută la necaz, iar suporter adevărat este cel care susţine echipa favorită şi la bine şi la greu. Bucuros că fotbalul spectacol a revenit pe „Areni”, publicul s-a obişnuit cu uralele de la victorii şi a uitat că cel mai important este să ajuţi formaţia ta de suflet atunci când trece prin momente mai dificile. Dacă stăm puţin şi ne gândim, diferenţa între numărul spectatorilor de la meciul de Cupă cu Steaua şi cei de la partida de campionat cu CS Afumaţi a fost cam mare. Oare câţi suporteri adevăraţi nu au reuşit să intre la jocul cu bucureştenii din cauza unor persoane care vin la fotbal ca la un spectacol de balet ? Oricum, cum m-a învăţat un antrenor simpatic, fotbalul e ca baletul, mulţi văd, dar puţini pricep.

Mai este ceva de spus. În echipa suceveană, la fel ca în toate din eşalonul secund, evoluează cel puţin trei jucători sub 21 de ani. În consecinţă, suporterii cărunţi la tâmple să-şi aducă aminte cum erau ei la acea vârstă şi ce „şolticării” mai făceau. Gândiţi-vă la ei ca la copiii voştri şi păsuiţii când greşesc pentru că nu au încă experienţă, nici de viaţă şi nici sportivă.

Aşadar, iubitori ai sportului din Suceava mergeţi pe arenele din oraş cu inima deschisă, nu cu gândul de a vă descărca nervos şi susţinţii pe favoriţi şi la bine, dar mai ales la greu.