Mai sunt cinci etape din acest sezon competiţional al Ligii a II-a de fotbal şi Foresta Suceava mai are de disputat cinci partide, dintre care trei pe teren propriu. Formaţia suceveană se află în mare pericol de a retrograda şi chiar şi aşa nu-i tot una leu să mori, ori câine-nlănţuit. Sucevenii vor juca pe „Areni” cu pandurii Tg.Jiu, Ştiinţa Miroslava şi Sportul Sangov, echipe de bătut.
Pentru a încerca să zgândărim, dacă putem, orgoliul de jucători de fotbal ai echipei actuale a Sucevei, vom prezenta câteva fotografii din anii de glorie ai CSM-ului Suceava şi un portret al unui fotbalist adevărat, Traian Iosep.

Cei mai cărunţi la tâmple îşi vor aminti cu plăcere de fotbaliştiii adevăraţi ai Sucevei, iar cei mai tineri vor putea vedea cam cum arătau tribunele de pe stadionul „Areni” în anii 70-80. Nu ştim numele tuturor jucătorilor din fotografii şi ne cerem scuze dacă uităm pe cineva. Oricum, îi veţi putea vedea pe Ion Buzoianu, Ovidiu Căldăruş, Viorel Neacşu, Prepeliţă, Avădanei, Traian Iosep, Mirăuţă, Teo Stredie, Radu Gălăţeanu, Ion Radu, Pepe Armeanca, Gabi Nicola, dar şi pe regretaţii Eugen Petcu, Mikki Sellymesi, Mihai Teodosiu, Nelu Boghiu, Doru Pantelemon şi Mircea Grosaru şi pe antrenorul Marin Alexandru. „Capac” la pozele prezentate este cea în care Traian Iosep este alături de „Gâscanu” Gicu Dobrin.

În centrul atenţiei este un fotbalist de mare valoare al Sucevei, Traian Iosep, un vârf de atac cu o lovitură de cap grozavă şi un simţ al porţii deosebit. Traian Iosep a început fotbalul la Vama, pentru a trece apoi la juniorii republicani de la Vatra Dornei. Pe perioada armatei a jucat la Constructorul Baia Mare, la finalul stagiului venind acasă la Minerul Gura Humorului. Din 1971 şi până în 1980 a evoluat pentru CSM Suceava, la finalul carierei care a durat până la 38 de ani a jucat din nou pentru Minerul Gura Humorului.

„Am avut ani foarte frumoşi şi am dat totul pe teren. Ţin minte că spectatorii spuneau că dădeam cu capul ca maşina de cusut. Am avut antrenori şi colegi grozavi de echipă. Dintre antrenori mi-i aduc aminte pe Peniţă Moldoveanu, Titi Gheghi, Dumitru Făgădău, Traian Găinaru, Cotruţ şi profesorul Constantinescu, de la Iaşi.

Am fost şi sunt încă foarte bun prieten cu Marcel Gherine, Radu Gălăţeanu, Ovidiu Căldăruş, dar şi cu Gabi Nicola şi Lorin Avădanei, juniorii pe care i-am luat sub aripa mea, cum se spune.
Am marcat goluri multe, am fost şi golgheterul Diviziei B într-un sau doi. Idolul meu a fost Florea Dumitrache şi am încercat să mă apropii timid de nivelul lui. Cât am jucat pentru Suceva ţin minte că „muream” pe teren şi foarte greu câştiga cineva pe terenul „Areni”. Le mulţumesc tuturor celor cu care am fost coleg şi am lucrat şi sper ca echipa acestui oraş să dăinuiască” a declarat Traian Iosep.

Vârful de atac cu nas acvilinic a avut şi o poreclă cu care a fost cunoscut. Lui Traian Iosep i se spunea „Ţăranu”, dar toţi cei care l-au cunoscut, inclusiv cel care a scris acest articol, şi-au dat seama că este un domn în adevăratul sens al cuvântului şi a fost un fotbalist adevărat.