„Dulce ca scorțișoara” erau îmbrățișările ei, scria Pierre Abélard despre adorata lui iubită, Héloïse, iar iubirea lui Abélard și a Héloïsei ne mai impresionează și astăzi, după aproape nouă secole.

Abélard s-a născut în Bretania, în apropiere de Nantes, dar a plecat să studieze la Paris, la vârsta de 20 de ani. Maestru în dialectică, mintea lui strălucită și oratoria plină de pasiune i-au adus, în scurt timp, postul de profesor la Notre-Dame. După împlinirea vârstei de 30 de ani, și-a înființat propria școală, chiar lângă porțile Parisului, atrăgând un mare număr de studenți care îl admirau.

Iată de ce Abélard este considerat fondatorul Universității din Paris. Însă, la scurt timp după aceasta, cariera lui s-a sfârșit brusc, din cauza celei mai celebre povești de iubire din Evul Mediu. Când Abélard avea în jur de 40 de ani, un membru al conducerii catedralei Notre-Dame,Fulbert, i-a încredințat educația frumoasei sale nepoate, Héloïse, pe atunci  în vârstă de 19 sau 20 de ani.

Cei doi s-au îndrăgostit și ea i-a dăruit un fiu, căruia i-au dat numele neobișnuit de Astralabius. Ulterior, cei doi s-au căsătorit pe ascuns. Însă unchiul Fulbert era convins că amantul avea s-o părăsească pe nepoata sa. Însetat de răzbunare, a tocmit niște derbedei să-l prindă pe Abélard și să-l castreze.

Tânjind cu disperare după o dragoste iremediabil pierdută, Abélard a devenit călugăr la mănăstirea regală de la Saint-Denis și a convins-o pe Héloïse să devină călugăriță la Argenteuil. Cei doi au purtat o corespondență de dragoste minunat de profundă, azi pierdută în cea mai mare parte.

Ulterior, când mănăstirea de la Argenteuil a fost desființată, Héloïse s-a mutat într-o comunitate religioasă intitulată Paraclete, pe care o fondase Abélard. Aici, a devenit stareță. Abélard a continuat să predea, însă, în cele din urmă, s-a trezit în conflict cu Roma și s-a retras la celebra mănăstire benedictină de la Cluny, în Burgundia.

În 1142, în această zi de 21 aprilie, a murit acolo, la vârsta de 63 de ani. Probabil că, in extremis, nu a mai fost la fel de sigur de principiile sale religioase cum fusese la mijlocul vieții, deoarece ultimele sale cuvinte, rostite pe un glas chinuit, au fost: „Nu știu! Nu știu!”.

Abélard a fost înmormântat la Biserica Paraclete, după cum ceruse.

Héloïse i-a supraviețuit 22 de ani și, potrivit legendei, a murit având pe buze cuvintele „În moarte, măcar, lăsați-mă să mă odihnesc cu Abélard”.

Inițial, a fost înmormântată alături de iubitul ei, la Paraclete.

În secolul al XIX-lea, au fost mutați în cimitirul Père-Lachaise din Paris.

Tot la 21 aprilie:

753 î.Hr.: Romulus și Remus fondează Roma.

1574: Primul duce de Medici, Cosimo de Medici, moare în urma unui atac de apoplexie, în Palatul Medici din Florența.

1699: Moare la Paris dramaturgul Jean-Baptiste Racine.

1910: Moare scriitorul american Mark Twain (Samuel Clemens).

Geo Alupoae, critic de teatru.