Împăratul Nerva avea 62 de ani, dar părea mai bătrân când a murit de apoplexie în această zi de 27 ianuarie în anul 98 d.Hr., la Roma, după o domnie de numai 16 luni. Moartea lui a adus la putere pe unul dintre cei mai mari conducători romani, Marcus Ulpius Traianus, în vârstă de 44 de ani, mai cunoscut sub numele de Traian.

Un bun administrator și un destoinic „secundant”, dar nu un lider, Nerva a fost propulsat la vârf de către Senat atunci când răuvoitorul său predecesor Domițian a fost asasinat. Deși urât de Senat și temut de populație, Domițian a fost popular printre militari, mai ales în rândurile gărzii sale pretoriene. Așa că, abia instalat la putere, Nerva a fost forțat de către membrii gărzii să-i execute pe ucigașii lui Domițian, adică tocmai pe oamenii cărora Nerva le datora tronul.

Umilit astfel în public, Nerva a căutat să-și restabilească autoritatea și să-și recâștige sprijinul armatei adoptându-l pe popularul general Traian. În consecință, când Nerva a murit, Traian a fost cel care a devenit noul împărat. Traian a fost tot ceea ce n-a fost Nerva – înalt, sever și un comandant de primă clasă, care știa din instinct cum să câștige sprijinul populației.

Prima oară când a intrat în Roma ca împărat, a pășit printre oamenii de rând și l-a îmbrățișat pe fiecare senator în parte. Dar, în același timp, știa să fie de o autoritate rece; unul dintre primele sale gesturi a fost să-i convoace pe membrii gărzii care-l amenințaseră pe Nerva și să ordone executarea lor. Cu toate că Traian provenea dintr-o familie din Umbria, se născuse în Italica, în apropiere de Sevilla zilelor noastre, devenind astfel primul împărat roman născut în afara teritoriului Italiei.

Avea să rămână la putere 19 ani, 6 luni și 15 zile, timp în care a adus imperiul la cea mai mare întindere a sa, cucerind teritorii din Parția (acum Irak și Iran) și Dacia (acum România). Chiar și în zilele noastre, românii susțin că sunt descendenți ai soldaților ocupanți conduși de Traian și că limba pe care o vorbesc se datorează acestei cuceriri.

Traian a fost și un constructor extraordinar, unele dintre creațiile sale, precum piața care-i poartă numele din Roma și celebra sa columnă înaltă de peste 30 de metri, putând fi admirate și în zilele noastre. Totodată, a pus în practică ideea lui Nerva de alimenta, un sistem de folosire a fondurilor de stat pentru ajutorarea copiilor sărmani din Italia.

Atât de mare a fost popularitatea lui Traian încât, la peste două secole după moartea lui, Senatul Roman continua să ureze fiecărui nou împărat să fie „felicior Augusto, melior Traiano” („mai norocos decât Augustus, mai bun decât Traian”).

De asemenea, Traian ocupă un loc special în ochii Bisericii Creștine, iar toleranța lui față de creștini este binecunoscută, odată poruncindu-i prietenului său Pliniu cel Tânăr (pe atunci guvernator de provincie) să nu-i mai urmărească la nesfârșit, ci să-i condamne doar dacă tulburau liniștea publică. Pentru aceasta, Dante l-a inclus în Paradis, caz unic printre împărații precreștini, și relatează cum Papa Grigorie cel Mare s-a rugat pentru primirea sa în ceruri.

Traian a murit în urma unui atac cerebral pe 8 august 117, jelit de poporul lui, care vedea în el un conducător desăvârșit; într-adevăr, istoricul din secolul al II-lea Cassius Dio afirmă că singurele sale vicii au fost vinul și băieții.

Tot la 27 ianuarie:

1756: Se naște compozitorul austriac Wolfgang Amadeus Mozart.

1837: Poetul rus Alexandr Pușkin este ucis într-un duel.

1859: Se naște kaiserul Wilhelm al II-lea al Germaniei.

1901: Moare compozitorul italian de operă Giuseppe Verdi.

Geo Alupoae, critic de teatru și impresar artistic la Teatrul Municipal „Matei Vișniec” Suceava