Trecerea în neființă a Eleonorei de Aquitania (1204)
La moartea ei, în această zi de martie, Eleonora de Aquitania, o femeie cu totul și cu totul remarcabilă a vremurilor ei văzuse, făcuse și trăise tot. A fost crescută la Poitiers, în tradiția iubirii curtenești și a trubadurilor. La Paris a auzit de predicile lui Abélard, Sfântul Bernard și, mai târziu, de Thomas Becket.
O mare frumusețe și, uneori, motiv de scandal, Eleonora era o ducesă descendentă din Carol cel Mare și cea mai bogată femeie din Europa, domeniul ei acoperind cam un sfert din Franța modernă. (Având o limbă proprie, Aquitania era teritoriul unde se vorbea langue d’oc, numită așa pentru că locuitorii ei spuneau oc în loc de oui).
Eleonora a avut doi soți, amândoi regi.
Cu primul, Ludovic al VII-lea al Franței, a plecat în cruciadă și a condimentat călătoria înșelându-l cu propriul ei unchi (n-a fost, totuși, o afacere incestuoasă, căci unchiul era soțul mătușii ei).
Cu al doilea soț, Henric al II-lea al Angliei, a întemeiat dinastia Plantagenet, care a durat peste trei secole.
În total a avut 10 copii, inclusiv pe cel mai lăudat în legende și povești, Richard Inimă-de-Leu, și pe cel mai detestat rege al Angliei, Ioan. Una dintre nepoatele Eleonorei a fost Blanche de Castilia. Când Eleonora avea 78 de ani, a adus-o personal pe Blanche din Spania, ca să se mărite cu regele Franței.
La 80 de ani, a condus apărarea unui oraș asediat de o armată rebelă. În cele din urmă, Eleonora a trecut în neființă la 82 de ani, o vârstă venerabilă pentru epoca ei, stingându-se, conform unei cronici contemporane, „ca o lumânare într-o tigvă scobită, când se abate vântul asupra ei”.
A fost îngropată acolo unde a și murit, în străvechea mănăstire de la Fontevrault, pe liniștita Vale a Loarei.
Tot la 27 martie:
1306: Robert Bruce este încoronat rege al Scoției.
1625: Iacob I moare în cabana lui de vânătoare de la Theobalds, Essex.
1770: Pictorul baroc italian Giovanni Battista Tiepolo moare la Madrid.
1809: Se naște Georges Eugène, baron Haussman, omul care a schimbat fața Parisului.
Geo Alupoae, critic de teatru.
Trecerea în neființă a Eleonorei de Aquitania (1204),