Harta Parisului este, practic, un monument dedicat împăratului Napoleon. Aproape 30 de străzi poartă numele generalilor săi, Avenue de la Grand Armée amintește de armata sa, Arondismentul 6 se mândrește cu Rue Bonaparte, o stradă pe care a locuit a fost rebotezată Rue de la Victoire, iar întreaga glorie militară a lui Napoleon este comemorată de Arcul de Triumf.

Mai mult de-atât, 12 dintre marile sale victorii sunt comemorate prin toponime: există străzile Castiglione, Arcole, Rivoli, Pyramides (de asemenea, și o piață), Aboukir, Marengo și Ulm.

Cel mai celebru triumf al său, Austerlitz, are o stradă, un pod, un port, un chei și chiar o gară. Urmează apoi Iena cu o promenadă, un scuar și un pod și, în sfârșit, sunt marile bulevarde – Eylau (nume purtat și de o vilă), Friedland și Wagram.

Ultima dintre aceste victorii a fost repurtată în această zi, în apropierea Vienei, Napoleon nemaiobținând după aceasta nici o victorie importantă.

Wagram a fost o bătălie sângeroasă, purtată pe durata a două zile, de două armate uriașe, în căldura toridă a verii. A fost remarcabilă mai ales prin focul concentrat de artilerie cu care Napoleon a sprijinit performanța incertă a unităților sale saxone și italiene; și pentru extraordinarele realizări ale inginerilor săi, prin construirea unui pod peste Dunăre, care le-a permis celor 188 000 de soldați și 488 de tunuri ale Marii Armate să realizeze o traversare oportună pe timpul nopții pentru a ajunge pe câmpul de luptă.

Armata austriacă, alcătuită din 155 000 de soldați, sub comanda arhiducelui Carol, a fost înfrântă decisiv, dar s-a retras fără prea mari pierderi de pe câmpul de luptă. Șase zile mai târziu, Austria a cerut armistițiu, pe care Napoleon l-a oferit.

Pierderile în luptă au fost mari: peste 32 000 de soldați uciși, răniți sau luați prizonieri de partea Marii Armate și aproape 40 000 pentru armata austriacă. În rândul pierderilor austriece de război poate fi inclus și marele compozitor Joseph Haydn, în vârstă de 77 de ani, care a murit din cauza șocului și a umilinței suferite la ocuparea Vienei sale iubite de către francezi.

Prin tratatul de pace care a urmat încheierii ostilităților, împăratul austriac Franz Joseph a fost obligat să plătească o despăgubire de război imensă și să cedeze vaste zone de teritoriu – inclusiv Salzburg, o parte din Galiția, Triest și Coasta Dalmată – Franței și aliaților săi.

Nerăbdător să sărbătorească victoria, Napoleon a trimis după amanta lui poloneză, Maria Walewska, a instalat-o la Palatul Schönbrunn, la periferia Vienei, și, spre marea lui bucurie – și ușurare – a lăsat-o însărcinată în curând, demonstrând astfel că nu era steril. Vestea cea bună la determinat să ia în considerare perspectivele unei noi căsătorii, care să-i aducă un moștenitor pentru imperiu.

Noutățile erau mai puțin bune pentru Maria, dar și pentru împărăteasa Joséphine, ambele urmând să fie date la o parte pentru a face loc unei noi împărătese. Aceasta s-a dovedit a fi fiica împăratului austriac, arhiducesa Maria-Luiza, cu care Napoleon s-a căsătorit în luna aprilie a anului următor.

În cele din urmă, țarul rus Alexandru I, la aflarea veștii despre Wagram și despre ceea ce a urmat, a tras o concluzie ca o premoniție că austriecii se grăbiseră capitulând. „Oamenii nu știu să sufere”, a remarcat țarul în prezența unui aghiotant. „Dacă sorții luptei ar fi împotriva mea, aș prefera să mă retrag în Kamceatka decât să cedez provincii și să semnez, în capitala mea, tratate care nu sunt altceva decât armistiții. Francezul tău e viteaz; însă privațiunile îndelungate și o climă nefavorabilă l-ar șubrezi și l-ar descuraja. Clima noastră, iarna noastră, vor lupta de partea rușilor.”

Parisul nu se mândrește cu nici o stradă care să se numească Rue de la Russie.

Tot la 5 iulie:

1810: Se naște artistul american P.T. Barnum.

1853: Se naște magnatul britanic Cecil Rhodes.

1950: Trupele americane intră pentru prima oară în luptă cu nord-coreenii la Osan, Coreea de Sud.

Geo Alupoae, critic de teatru.