Maria Antoaneta, cea care crescuse la curtea mamei sale, împărăteasa Maria Tereza a Austriei, devenită regină a Franței, s-a trezit devreme în acea dimineață, a îmbrăcat o rochie albă de pichet, și-a pus o bonetă albă, un șal de muselină albă și pantofi cu toc de culoarea prunei. Apoi a băut o cană de ciocolată.

După ora 11, era pe drum spre ceea ce numim astăzi Place de la Concorde. Stătea în căruță cu mâinile legate. Se îndrepta spre propria execuție. Soțul Mariei Antoaneta, grăsanul Ludovic al XVI-lea, înfruntase deja cu demnitate ghilotina în urmă cu nouă luni.

Copiii îi fuseseră luați, iar ea fusese închisă mai întâi în închisoarea Temple, apoi într-o celulă de trei metri în La Conciergerie. Celula era umedă și întunecoasă și avea trei paturi. Unul pentru regină, unul pentru însoțitoarea sa și unul pentru cei doi jandarmi care nu le scăpau din ochi, nici atunci când femeile își satisfăceau nevoile fiziologice. Maria Antoaneta îi spusese fetei sale celei mari ultima oară când o văzuse: „Dumnezeu m-a uitat – nu mai îndrăznesc să mă rog”.

Acum, căruța troncănea pe străzile Parisului, printre chipurile zeflemitoare.

Când a apărut lângă eșafod, regina tremura atât de tare încât a trebuit să fie coborâtă pe brațe din căruță. La ultima treaptă, s-a împiedicat și a călcat călăul pe picior. „Domnule, iertați-mă, nu a fost cu intenție, s-a scuzat ea.” Acestea au fost ultimele sale cuvinte, câteva minute mai târziu lama alunecând în jos, despărțindu-i capul de trup.

Avea numai 37 de ani.

Tot la 16 octombrie:

1555: Episcopii englezi Hugh Latimer și Nicholas Ridley sunt arși pe rug.

1815: Napoleon este învins în bătălia de la Leipzig.

1854: Se naște la Dublin dramaturgul Oscar Wilde.

1946: 11 criminali de război naziști sunt spânzurați în urma proceselor de la Nürnberg.

Geo Alupoae, critic de teatru.