Un credincios care a fost în vizită la una dintre mănăstirile sucevene i-a scris arhiepiscopului Sucevei și Rădăuților, IPS Calinic, relatându-i că a rămas dezamăgit ce a văzut  și că ” nimic duhovnicesc nu mai este acolo, nu mai exista „duh” de mănăstire”. El i-a sugerat arhiepiscopului să se renunțe la taxa de intrare în mănăstire. „Înaltpreasfințite Calinic oare, zic și eu, nu ar fi mai bine să se „desființeze” ….. și să fie transformată în muzeu? Vă explic și de ce. Am fost în urmă cu 2 săptămâni la …. după o perioadă de cred 15 ani și am rămas dezamăgit, pe o distanță de vreo 200 m până la mănăstire pe stânga și pe dreapta numai tarabe cu suveniruri, restaurante, vânzători ambulanți. La poarta mănăstirii o mulțime de trăsuri (doriți o plimbare cu trăsura), la intrare în mănăstire taxă de intrare, ce facem, punem taxa la intrarea în biserică, poate-i un om sărac și nu neapărat, poate-i bogat și vine la mănăstire ca pelerin, nu ca turist, are o durere sufletească și vrea să meargă să se roage-n mănăstire, ce facem, îi cerem taxă??? (iaca așa le dăm de lucru unora care zic că Biserica cere mereu bani), cel puțin dacă se transformă în muzeu se justifica taxa aceea și tot bâlciul de până la mănăstire – din cate știu eu, parcă era „în dar ați luat, în dar ați dat” – „pe cel ce vine la Mine nu-l voi da afară”. A fost pentru prima dată în viața mea când am fost dezamăgit și am regretat că am fost la o mănăstire, nimic duhovnicesc nu mai este acolo, nu mai exista „duh” de mănăstire. A fost și la ….. taxă la intrare, dar au renunțat la ea tocmai pentru că și-au dat seama că-i o aberație și smintește pe mulți, să ajungi să ceri taxă la intrarea în biserică. Bine că am găsit indicatorul spre ……, am mers acolo și am stat vreo oră, de m-am bucurat de liniște și duhovnicie, că altfel rămâneam dezamăgit pentru drumul pe care-l făcusem până la ……”, a  scris enoriașul. 

IPS Calinic: ”Sunt din păcate foarte multe cheltuieli, mai ales acum cu lumina, căldură, curățenie, reparații”

”Nădăjduim că vremea altarelor transformate în muzee, din fericire, a trecut începând cu 1990. Să revenim iarăși la această practică?! Mănăstirile dintotdeauna au avut taxă de intrare la poartă, indiferent că au muzeu sau nu au. Pe vremea când eram ghid la Mănăstirea Putna (1980-1990), credincioșii care veneau doar pentru slujbă sau pentru rugăciuni erau lăsați să intre fără bilet. Sunt din păcate foarte multe cheltuieli, mai ales acum (lumina, căldură, curățenie, reparații etc.) și din acest motiv nu se poate renunța momentan la această taxă. Cât privește ceea ce se întâmplă în afara porților mănăstirii, ține de administrația locală”, i-a răspuns IPS Calinic.