Pascal desenează corăbii de Radu Niciporuc, primul volum de povestiri al anului editorial 2016 la Editura Cartea Românească, a apărut în librării în această săptămînă, disponibil în curînd şi în ediţie digitală.

Radu Niciporuc, un autentic lup de mare, deschide în Pascal desenează corăbii orizonturile unor minunate voiaje exotice între cer şi pămînt. Lumea lui vieţuieşte legănată de ritmul tangajului. Fermecătorul povestaş îi surprinde cele mai spectaculoase întîmplări reflectate în oglinda generoasă a mărilor şi oceanelor lumii.

Cele opt povestiri cu final neaşteptat trec graniţele literaturii de călătorie, explorînd nu doar tărîmuri exotice, ci şi subtile trăiri sufleteşti ale unei umanităţi aparte.

„Pe Radu Niciporuc îl strînge uscatul, cu sau fără dealurile clujene între care s-a ivit pe lume. Şi atunci, dornic să rupă chinga, pleacă pe mare. Nu doar fiindcă asta e fişa postului, ci şi fiindcă acolo, «în fiertura amiezii», sub valuri care-ţi scuipă sare pe piele, el găseşte locul magic unde împleteşte gînduri în fraze şi fraze în poveşti. Cu huidume şi slăbănogi, cu azilanţi şi robi ai paharului, cu bărboşi tandri sub coaja asprimii lor şi fete care flutură sutiene în loc de batiste. Dacă lipeşti urechea de cuvintele lui Radu, auzi un ecou îndepărtat din Conrad, plecat cu nostromul lui să clătească lumea în ape verzi şi în spume nervoase. Iar dacă te opreşti o clipă din citit, te năpădeşte gîndul că în viaţa fiecăruia dintre noi există porturi, refugii şi tristeţi. Şi că în fiecare îmboboceşte cîndva – nu se ştie cum şi nu se ştie cînd – un explorator. Sînt în poveştile acestea ale lui Radu Niciporuc un veritabil festival de culori şi mirosuri, un turbion de emoţii, o furtună de cuvinte cînd moi şi dulci, cînd tari şi severe.” (Radu Paraschivescu)

Radu Niciporuc despre el însuşi: „Sînt om al mărilor, născut la Cluj dintr-o familie de români şi ucraineni; primele şcoli le-am urmat în oraşul natal şi tot acolo Facultatea de Electrotehnică, după a cărei absolvire am ajuns inginer la Flota de pescuit oceanic. Am cutreierat lumea în lung şi-n lat, fără să uit vreodată că bunicul meu patern a visat să ajungă în America şi că, în Las Palmas, citind Rayuela şi vorbind cu docherii, am învăţat spaniola. Atunci, impresionat de romanul lui Julio Cortázar, am citit în singurătăţile mele, adesea istovitoare, şi cărţile celorlalţi mari scriitori sud-americani. După 1990 am lucrat pentru cîteva companii de navigaţie occidentale, unde am cunoscut marinari de pe toate meridianele, cu istoriile, pasiunile şi spaimele lor. În 2003 am întemeiat o editură de nişă, Fabulator, fruct al pasiunii mele pentru literatura spaniolă. În siajul acestei pasiuni se înscriu şi traducerile mele: Omul pierdut de Ramón Gómez de la Serna (2004), Fascinaţia cuvintelor de Julio Cortázar (2006), Povestirile Evei Luna de Isabel Allende (2008), Mauricio sau alegerile locale de Eduardo Mendoza (2010). În ultimii ani am publicat proză scurtă în revistele Observator cultural, Viaţa Românească şi Vatra.”