Dacă am încerca să discutăm despre valoare credem că ar fi necesar să coborâm, vrând-nevrând, undeva la zorile istoriei umane când societatea umană era bine structurată iar această structurare avea stabilite foarte clar responsabilităţile. Mai exact, fiecare „diviziune” a unei comunităţi arhaice avea stabilită, pe cale naturală până la urmă, graţie propriilor aptitudini, reguli precise cărora se subordona. René Guénon împărţea aceste structuri sociale în caste, respectiv sacerdotală – spirituală şi puterea temporală cu diversele ei aspecte – militară, administrativă, judiciară – angajată în întregime în acţiune. Singurul în măsură să îmbine cele două elemente ale întregului uman era monarhul, cunoscut de-a lungul istoriei sub diferite nume şi/sau forme care putea însă proveni iniţial fie din una, fie din cealaltă castă; în mod obligatoriu era insă preluat de sacerdotal şi instruit ca atare.
Din păcate, societăţile umane, în evoluţia lor firească, s-au divizat şi, după doar aproape un mileniu, se diferenţiază enorm. Nu este pentru nimeni un secret că în timp ce Asia a rămas spirituală, Europa şi toate „creaţiile” sale (Americile, Australia, parţial Africa) au devenit materialiste şi, lucru grav, au distrus cu consecvenţă tot ce a fost tradiţionalist (forme de organizare socială, sisteme religioase etc.). Şi mai periculos este faptul că în goana dictată de acest materialism a reuşit performanţa de a încurca funcţiunile sociale, dacă doriţi, primordiale; rezultatul nu a putut fi decât dezordinea şi, de ce nu, confuzia, chiar dacă aparent diversele societăţi par bine structurate.
Fără îndoială că toate cele de mai sus trebuie privite nuanţat şi cu o analiză amănunţită, luând în considerare diferitele aspecte, zone geo-politice şi/sau administrative sau condiţiile istorice. Cert este că în momentul în care o societate a deraiat, la nivel individual, graţie spiritului uman din ce în ce mai decadent şi fără o scară a valorilor bine conturată, fie din comoditate, fie dintr-o necesitate imediată (a se citi oportunism şi/sau parvenitism) se constată o îndepărtare tot mai accelerată de un sistem de valori iniţial (a se citi cutume sociale bazate pe propriile competenţe). În acest fel, vrând-nevrând, fără un mediator (a se citi monarh, evident în sensul amintit mai sus), rolul şi competenţele se amestecă, se pierd abilităţile, cutumele sunt trecute în uitare şi… rezultă o societate nebună, chiar ca cea în care trăim noi. Credem că nu mai este necesar să exemplificăm.
Pe de altă parte, urmare a parvenitismului, pe fondul lipsei de educaţie, de-a lungul istoriei recente (mai ales în ultimul secol) se rup legăturile dintre generaţii în ceea ce priveşte „meseria”; în definitiv într-un fel discutăm de cunoaşterea unui subiect când avem de-a face cu patru-cinci generaţii care au acumulat cunoştinţe şi altfel când începem de la zero. Iar pentru al doilea caz, dacă avem şansa unui mentor! Dar mai există mentori în adevăratul sens al cuvântului în societatea noastră divizată şi cu valorile fundamentale uitate sau ignorate (de exemplu „banalul” „cei 7 ani de-acasă”)?

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
Editorial
Aeroportul International Stefan cel Mare Suceava
REVINE Suceava
Karls Jobs 2018
ROMFOUR - Transport international de persoane colete - auto pe platforma
Loial Impex Suceava