La nord-vest de Marsilia, pe câmpia Camargue, scăldată în soare, pe malurile fluviului Ron, se află străvechiul oraș Arles, un bastion al culturii și frumuseții încă de la întemeierea lui de către greci, în secolul al VI-lea î.Hr. Cu amfiteatrul său din secolul I și biserica romană din secolul al XIIlea, ar trebui să constituie refugiul perfect pentru orice artist sensibil.

În luna februarie 1888, a sosit aici un astfel de artist hipersensibil: Vincent van Gogh, care avea 35 de ani. Epuizat de sumbra iarnă pariziană, căuta să exploreze natura prin culorile explozive pe care le vedea în mintea sa. Spera ca, în cele din urmă, să se înconjoare de alți impresioniști, cum ar fi Toulouse-Lautrec și Gauguin, poate chiar să formeze un grup „impresionist din sud”.

Van Gogh prezentase de multă vreme semne de instabilitate, iar fratele său, Theo, negustor de artă, își dorea foarte mult să-i asigure companie și sprijin. Theo l-a contactat pe Paul Gauguin și s-a oferit să suporte cheltuielile de călătorie, dacă ar fi fost de acord să i se alăture lui Vincent la Arles.

În data de 23 octombrie, Gauguin a sosit la Arles și, în curând, locuiacu van Gogh în casa galbenă  pe care acesta a făcut-o celebră prin tablourile sale, o clădire mică, plăcută, cu obloane verzi și fără toaletă în interior. Cei doi pictori au lucrat împreună timp de două luni, făcând, din când în când, plimbări până la Café de la Gare, de după colț, ca să bea un Pernod. Însă pe măsură ce zilele treceau, au descoperit că erau incompatibili artistic și temperamental. Până în ajunul Crăciunului, situația începuse să se degradeze rapid.

În seara zilei de 24 decembrie 1888, în timpul unui conflict între cei doi, van Gogh a avut un acces de furie când l-a amenințat pe Gauguin cu un brici dar apoi s-a rănit singur, tăindu-și o parte din urechea stângă.

Într-o stare de încântare, a dus lobul tăiat la bordelul Maison de Tolérance unde l-a dat unei prostituate pe nume Rachel. Când Gauguin s-a întors în dimineața următoare a descoperit că poliția a sosit la domiciliu și că erau pete de sânge în fiecare cameră.

Van Gogh și-a secționat o arteră din zona gâtului și s-a aflat în pericol de moarte după ce a pierdut foarte mult sânge. A fost dus la spital și a declarat că nu își amintea ceea ce s-a întâmplat. De-a lungul vieții sale van Gogh a continuat să sufere de asemenea stări, uneori caracterizate de paranoia acută.

Gauguin a fugit din Arles a doua zi dimineața și nu s-a mai întâlnit niciodată cu van Gogh. S-a instalat în Bretonia, apoi s-a mutat în Tahiti și în insulele Marchize, unde a și murit, în anul 1903.

Van Gogh a mai rămas la Arles numai patru luni, după fatidicul ajun al Crăciunului și apoi s-a internat într-un azil situat la doar câțiva kilometri distanță, la Saint-Rémy-de-Provence. Un an mai târziu s-a întors la Paris, răvășit de singurătate și chinuit de eșec.

Aici, în data de 29 iulie 1890, s-a sinucis trăgându-și un glonț în piept.

Tot la 24 decembrie:

1167: Se naște la Beaumont, în apropiere de Oxford, regele Ioan al Angliei.

1524: Moare la Cochin, Kerala, în India, exploratorul portughez Vasco da Gama.

1822: Se naște poetul englez Matthew Arnold.

1888: Se naște la Budapesta regizorul Michael Curtiz (Casablanca).

Geo Alupoae, critic de teatru și impresar artistic la Teatrul Municipal „Matei Vișniec” Suceava