În această zi, unul dintre cei mai cruzi împărați romani a fost ucis cu o brutalitate înfiorătoare, lăsând imperiul pe mâna unuia dintre cei mai buni împărați pe care l-a avut. Fuseseră 18 luni îngrozitoare.

În luna iunie a anului 68 d.Hr., crudul Nero se salvase sinucigându-se, de la captivitate și execuție, aruncând Roma în dezastruosul an al celor patru împărați.

În ianuarie 69 d.Hr., succesorul lui Nero, Galba, a fost ucis cu brutalitate în Forumul Roman de către soldații care îl susțineau pe Otho. Însă în aprilie a murit și Otho, o altă sinucidere după înfrângerea la Cremona suferită în fața armatei următorului pretendent, Vitellius.

Vitellius era un om crud, răzbunător, care avea reputația de a-și fi omorât propriul fiu pentru că se răzvrătise. Extrem de gras, mânca adeseori de câte patru ori pe zi, între mese folosind vomitive. Potrivit lui Tacit: „Era sclavul luxului și al voracității”.

După numai patru luni la putere, Vitellius a aflat că legiunile romane din provinciile răsăritene îl abandonaseră, aclamându-l ca împărat pe generalul lor, Vespasian. În curând, o armată susținându-l pe Vespasian a pornit în marș către Roma, cu toate că generalul a mai rămas în răsărit încă un an. În această zi, insurgenții au sosit la porțile Romei.

Dându-și seama că ar fi luptat pentru o cauză pierdută, Vitellius s-a ascuns în cămările servitorilor din palatul imperial, însă soldații lui Vespasian l-au descoperit în scurtă vreme. Îmbrâncindu-l cu forța în Forum, l-au torturat crestându-ipielea și pe urmă i-au tăiat beregata și i-au aruncat trupul  în Tibru.

Vespasian era singurul pretendent la tron care mai rămăsese și s-a dovedit a fi un conducător foarte bun. Avea 60 de ani când a preluat puterea. Vespasian era fiul unui simplu cavaler și își petrecuse cea mai mare parte a vieții ca soldat. Era cunoscut pentru stilul său abrupt și direct, precum și pentru un simț al umorului molipsitor, chiar dacă uneori cam grosolan.

Ca împărat, a pus impozit pe toaletele publice, spre exasperarea fiului său, Titus, care considera că era un lucru sub demnitatea imperială. Ținând în mână două monede, Vespasian l-a întrebat: „Astea au cumva miros?”.

Relaxat și lipsit de pretenții, s-a dispensat de obișnuita gardă de corp și mergea singur prin Roma. După ce a deținut puterea timp de aproape zece ani, Vespasian s-a îmbolnăvit de friguri după o inspecție în Campania. Apoi, situația s-a agravat, retrăgându-se la reședința de vară de la Reate și îmbăindu-se în apă rece.

Simțindu-și sfârșitul aproape, bătrânul împărat s-a referit cu subînțeles la obiceiul Romei de a-și zeifica împărații după moarte, remarcând: „Vae, puto deus fio” („Vai, cred că încep să devin zeu”).

Vespasian a încercat să se ocupe mai departe de îndatoririle sale de împărat, dar la 23 iunie 79 d.Hr. a fost cuprins de o diaree puternică. Aproape în pragul leșinului, s-a luptat să se țină pe picioare, murmurând „Decet imperatorem stantem mori” („Un împărat ar trebui să moară în picioare”). A căzut mort în brațele celor care îl îngrijeau.

Pe parcursul celor zece ani în care a fost împărat, Vespasian a dus o politică de reconciliere, împărțind dreptatea cu indulgență. Potrivit lui Suetoniu: „Nici un nevinovat nu a fost pedepsit pe vremea lui Vespasian”. A pus capăt războiului civil și probabil că a salvat imperiul de la disoluție. De asemenea, s-a angajat la un ambițios program de reconstrucție într-o țară sfâșiată de război. Acum, Imperiul Roman a dispărut de mult, ca și majoritatea clădirilor sale, însă unul dintre monumentele lui Vespasian se mai păstrează încă, acesta fiind Amfiteatrul Flavian (Flavius era numele său de familie), pe care îl cunoaștem sub numele de Colosseum.

Tot la 20 decembrie:

1860: Carolina de Sud este primul stat sudist care se separă de Statele Unite, declanșând Războiul Civil american.

1915: Sunt evacuate din Gallipoli, Turcia, trupele ANZAC (australiene, neo-zeelandeze și britanice).

Geo Alupoae, critic de teatru și impresar artistic la Teatrul Municipal „Matei Vișniec” Suceava