Naționala de fotbal a României a pierdut fără drept de apel disputa din primul meci al barajului pentru calificarea la turneul final al Campionatul Mondial de Fotbal din Brazilia 2014 în fața Greciei. Poate că scorul, 1-3, arată acceptabil, însă diferența de forțe din teren a fost mare. Cum se spune pe românește, grecii ne-au cam luat ”șunca din fasole” și noi am răms doar cu un tzatziki subțiat.
Și antrenorul Victor Pițurcă are vina lui, dar cea mai mare parte a responsabilității pentru acest prim eșec este a jucătorilor. Selecționerul, care s-a dat dintr-o dată mare ”fan” al jocului ofensiv, ne-a făcut o surpriză, dar una nu foarte plăcută, introduându-l titular pe Cociș, fotbalist care nu a jucat deloc în preliminarii și pe Tănase și Torje, mult sub forma pe care a arătat-o maxim, de exemplu.
Dar să luăm fiecare jucător în parte și să analizăm ce a făcut bun, scuze niciunul nimic și ce a greșit, pentru a încerca să schimbăm ceva la returul de pe Național arena din București.
Să începem cu portarul Lobonț. A și scos două mingi foarte grele, dar în opinia noastră, pentru că suntem cu adevărat un popor format din 22 de milioane de antrenori, a apreciat eronat traiectoria la golul doi înscris de greci și nu este un goalkeeper care să poată fi stăpân absolut într-un careu dominat de jucători înalți.
Fundașul dreapta Mățel s-a descurcat onorabil pentru că a încercat să-și facă mai întâi treaba în apărare și abia apoi în atac. Este adevărat că pe faza defensivă a fost ajutat și de Torje.
Pe fundașii centrali, Goian și Gardoș, îi vom ”lua” împreună. Pentru ce ”bombardament” a fost în careul nostru se poate spune că se putea și mult mai rău. Amândoi stau bine la jocul de cap, dar mai modest la cel la firul ierbii. Și încă ceva. Suntem absolut convinși, pentru că așa se procedează, că jucătorii naționalei au urmărit în detaliu jocul grecilor la ședințele video. Deci suntem siguri că au văzut că cel mai în formă fotbalist elen este Mitroglou. Atunci cum de ne-a marcat două goluri? Când știi că ai în fața un atacant viclean te lipești de el ca ”marca de scrisoare” și nu te bazezi pe jocul la off-side.
Căpitanul echipei noastre, Raț, a evoluat în nota lui obțnuită, dar a fost prins de multe ori descoperit deoarece Tănase a fost modet la faza de apărare.
Torje, foarte discret și emoționat. Din nou, în mod cert el afost avertizat să încerce să nu comită faulturi în zona periculoasă din apropierea porții noastre pentru că se știa că grecii sunt buni la jocul aerian. Micul Torje s-a ”repezit” aiurea de vreo două ori, ca un junior începător, iar în atac a fost inexistent.
Pe mijlocașii centrali, Bourceanu și Cociș, îi vom lua și pe ei tot împreună. În primul rând nu au jucat deloc în această formulă și nu au avut coeziune, dar asta nu a fost vina lor. Bourceanu este un jucător versatil și curajos, bun pe faza de apărare, dar mai modest în ofensivă. Dovadă a fost și încercarea lui de șut la care gheata i s-a înfipt în gazon până la fluierul piciorului. Și încă ceva, el este conștient că are un cartonaș galben, face un fault inutil, realizează ce a făcut și apoi se ia cu mâinile de cap.
Cociș. Incredibil cum selecționerul Victor Pițurcă a văzut, cu ochiul lui versat, un fotbalist de rasă în acest jucător. Nu contestăm capacitatea de efort a lui Cociș, însă el nu a fost, nu este și nu va fi un marcator sau o minte limpede care să dea o pasă de geniu. Oricum, la ce înlocuitor a avut, Costin Lazăr, eliminat după trei minute de joc, nu se putea face nimicmai bun.
Oricum, de unde la ”scuturat de praf” Pițurcă pe Cociș, este o enigmă.
Despre Tănase aproape că nu se poate vorbi. A fost ”the blake scheep of the family”. Nici atac, nici apărare, exact ca ”fiul ploii”. Suntem convinși că Maxim și chiar Nicoliță ar fi făcut mult mai mult.
Vârful nostru de ”lance” Ciprian Marica. Se poate spune că s-a luptat, dar mai mereu a fost cu spatele la poartă și nu a încercat o execuție tehnică de depășire pentru a demonstra că este jucător. Mai mult, a stat rău la fiecare din puținele centrări venite de la mijlocași.
Bogdan Stancu are meritul că a marcat golul egalării la 1-0 pentru greci și a mai fost prezent în câteva ocazii. Nu i se poate reproșa absolut nimic. De schimbări nu se poate spune mai nimic pentru că Pițurcă i-a ”băgat” pe Lazăr și Maxim trei minute ca la box.
Doar dacă ne gândim la faptul că Franța a pierdut cu 0-2 în Ucraina și la cel că și dacă pierdeam cu 1-0 returul ar fi fost la fel, atunci putem să încercăm o notă mai optimistă pentru partida de mâine de la București. Jucătorii pe care-i avem nu-i putem schimba și nici nu putem să facem din ei un Hagi sau Ilie Dumitrescu de exemplu, dar se poate modica ceva în atitudine și tactică. Grecii sunt atleți și ”ațoși”, dar la jocul combinativ pe jos sunt deficitari. La acest capitol trebuie lucrat și la cel de încredere în forțele proprii. Nu ne putem baza în continuu pe norocul proverbial al antrenorului Victor Pițurcă, ci trebuie de făcut ceva în teren, în lupta unu la unu cu adversarul.
Suntem convinși că publicul român va fi alături de echipa națională, dar atenție, suporterii noștri nu au răbdarea și cultura celor greci. Minunat ar fi să înscriem un gol rapid, dar mai mult nu putem merge cu scenariile. Dacă vrei să ajungi la Mondiale, trebuie să arăți ceva, o depășire, un șut, o alunecare, o lovitură de cap, pentru că altfel nu meriți. Și noi în partida de la Atena nu am meritat nimic. Să vedem dacă românii își vor trage forța din pământul patriei la felca și Anteu.